Isaías, 16

1. Enviai o cordeiro ao soberano deste país de Selá, pelo deserto, ao monte de Sião.*

1. Trimiteţi mielul stăpânitor al pământului din Séla spre pustiu, la muntele fiicei Siónului!

2. Como aves espantadas, como ninhada dispersa, tais serão as filhas de Moab na passagem do Arnon.

2. Ca o pasăre rătăcită, alungată din cuib, aşa vor fi fiicele lui Moáb la trecătorile [râului] Arnón.

3. “Dá teu aviso, intervém como árbitro, cobre-nos com tua sombra como a noite, em pleno meio-dia; esconde os exilados, não traias os fugitivos.

3. „Ţineţi sfat, luaţi o decizie! Fă ca noaptea umbra în miezul zilei! Ascunde-i pe cei alungaţi, iar pe fugar nu-l da în vileag!

4. Deixa morar em tua casa os exilados de Moab, sê o seu refúgio contra o devastador, até que o opressor desapareça, a devastação tenha fim, e o invasor deixe a terra.

4. Să locuiască la tine fugarii mei din Moáb, tu să le fii refugiu dinaintea distrugătorului! Căci asupritorul nu va mai fi, distrugerea va înceta şi cel care calcă în picioare va dispărea din ţară.

5. O trono se consolidará pela bondade; nele sentará constantemente, na casa de Davi, um juiz amante do direito e zeloso da justiça.”

5. Un tron va fi stabilit prin îndurare: pe el va sta întru adevăr în cortul lui Davíd cel care judecă, cel care caută judecată şi cel care aleargă după dreptate.

6. “Nós conhecemos o orgulho de Moab, o soberbo, sua arrogância, sua altivez, sua insolência e a perfídia de sua língua.”*

6. Am auzit de îngâmfarea foarte mare a Moábului, de trufia, semeţia lui. Şi [această] aroganţă a lui oare nu e numai vorbărie?

7. Por isso, Moab geme sobre Moab e todos se lamentam. Pelos bolos de uvas de Quir-Hareset, eles suspiram consternados;

7. De aceea Moáb geme pentru Moáb: toţi gem; după turtele de stafide din Chir-Haréset jelesc încremeniţi.

8. porque o campo de Hesebon está seco e os soberanos das nações saquearam a vinha de Sabama, cujos sarmentos atingiram Jazer e se perdiam no deserto, cujos rebentos se prolongavam e atravessavam o mar.

8. Căci câmpiile din Heşbón sunt vlăguite ca via din Sibmá; stăpânii neamurilor calcă în picioare butucii cu strugurii ei până la Iaezér: ajung şi rătăcesc în pustiu, când mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau la mare.

9. Por isso, eu choro com Jazer sobre a vinha de Sabama; banho-vos com minhas lágrimas, Hesebon e Elale; porque sobre vossa colheita e vossa messe retumbou o grito do pisoeiro.

9. De aceea voi plânge cu plânsul Iaezérului pentru via din Sibmá; vă voi sătura cu lacrimile mele, Heşbón şi Elealé, pentru că un strigăt s-a abătut asupra roadelor de vară şi asupra secerişului.

10. A alegria e a animação desapareceram dos pomares, nas vinhas não há mais cantos nem vozes alegres; já não se pisa a vindima nas cubas, e o grito do pisoeiro cessou.

10. Bucuria şi veselia au dispărut din grădină, în vii nu se mai cântă, nici nu se mai chiuie; strugurii în teascuri nu mai sunt striviţi de cei care îi calcă şi am făcut să înceteze strigătul de bucurie.

11. Por isso, estremeço sobre Moab como uma harpa, e meu coração geme sobre Quir-Hares;

11. De aceea freamătă măruntaiele mele ca o harpă pentru Moáb şi interiorul meu pentru Chir-Harés.

12. por mais que Moab se agite nos lugares altos, por mais que visite seus santuários para orar, nada obterá.

12. Când se va arăta obosit Moábul pe înălţimi, va veni la sanctuarul său ca să se roage, dar nu va putea”.

13. Esse é o oráculo que o Senhor pronunciou outrora contra Moab.

13. Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul odinioară cu privire la Moáb.

14. E agora, ele declara: “Dentro de três anos, contados como os anos de um assalariado, a soberania de Moab, tão considerável, será insignificante, e dela não restará senão um débil vestígio”.

14. Dar acum, Domnul vorbeşte: „După trei ani, ca anii unui om tocmit, măreţia Moábului va fi dispreţuită cu toată mulţimea lui cea mare; puţinul care va mai rămâne va fi mic şi fără însemnătate”.