Isaías, 41

1. Ilhas, silenciai para me ouvir, e que os povos renovem suas forças. Que venham tomar a palavra, e pleitear comigo sua causa!*

1. Tăceţi înaintea mea, insule! Popoarele să-şi întărească puterea, să se apropie şi să vorbească împreună, să ne apropiem de judecată!

2. Quem suscitou do Oriente aquele cujos passos são acompanhados de vitórias? Quem pôs então as nações à sua mercê, e fez cair diante dele os reis? Sua espada os reduz a pó, seu arco os dispersa como se fossem palha.*

2. Cine a făcut să se ridice de la răsărit pe acela care este însoţit de dreptate pas cu pas? El a dat naţiunile înaintea lui şi i-a supus pe regi. Sabia lor a făcut-o praf şi arcul lor l-a împrăştiat ca pleava.

3. Persegue-os e passa invulnerável, sem mesmo tocar com seus pés o caminho.*

3. El îi urmăreşte, trece în siguranţă pe o cale pe care picioarele lui nu merseseră.

4. Quem, pois, realizou essas coisas? Aquele que desde a origem chama as gerações à vida: eu, o Senhor, que sou o primeiro e que estarei ainda com os últimos.

4. Cine a făcut şi a împlinit [acestea]? Cel care a chemat generaţiile de la început sunt eu, Domnul; cel dintâi şi cel din urmă eu sunt.

5. À sua vista as ilhas são presas de temor, e os confins da terra tremem. Que se apresentem e venham.*

5. Insulele văd şi se tem, marginile pământului se cutremură, se apropie şi vin.

6.

6. Fiecare îl ajută pe aproapele său şi fiecare îi spune fratelui său: „Fii tare!”.

7.

7. Meşteşugarul îl întăreşte pe aurar, cel care nivelează cu ciocanul, pe cel care bate la nicovală, zicând despre îmbinare: „Este bine”, o întăreşte cu ajutorul cuielor ca să nu se mişte.

8. Mas tu, Israel, meu servo, Jacó que escolhi, raça de Abraão, meu amigo,*

8. Dar tu, Israél, slujitorul meu, Iacób, pe care te-am ales, sămânţa lui Abrahám, prietenul meu,

9. tu, que eu trouxe dos confins da terra, e que fiz vir do fim do mundo, e a quem eu disse: “Tu és meu servo, eu te escolhi, e não te rejeitei”;*

9. te-am luat de la marginile pământului, te-am chemat de la extremităţile lui şi ţi-am zis: „Tu eşti slujitorul meu, pe tine te-am ales şi nu te-am respins”.

10. nada temas, porque estou contigo, não lances olhares desesperados, pois eu sou teu Deus; eu te fortaleço e venho em teu socorro, eu te amparo com minha destra vitoriosa.

10. Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te înspăimânta, pentru că eu sunt Dumnezeul tău, te voi întări, te voi ajuta şi voi veni în sprijinul tău cu braţul dreptăţii mele.

11. Vão ficar envergonhados e confusos todos aqueles que se revoltaram contra ti; serão aniquilados e destruídos aqueles que te contradizem;

11. Iată, vor fi făcuţi de ruşine şi umiliţi toţi cei care erau înfuriaţi împotriva ta, vor deveni nimic şi vor pieri adversarii tăi.

12. em vão os procurarás, não mais encontrarás aqueles que lutam contra ti; serão destruídos e reduzidos a nada aqueles que te combatem.

12. Îi vei căuta, dar nu-i vei găsi pe cei care se certau cu tine, vor deveni ca un nimic şi se vor sfârşi cei care luptau împotriva ta.

13. Pois eu, o Senhor, teu Deus, eu te seguro pela mão e te digo: “Nada temas, eu venho em teu auxílio.

13. Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care îţi întăreşte dreapta şi-ţi spune: „Nu te teme, eu îţi voi veni în ajutor!”.

14. Portanto, nada de medo, Jacó, pobre vermezinho, Israel, mísero inseto. Sou eu quem venho em teu auxílio” – diz o Senhor, teu Redentor é o Santo de Israel.*

14. Nu te teme, vierme al lui Iacób, voi, bărbaţi ai lui Israél; eu îţi voi veni în ajutor. Oracolul Domnului: răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israél.

15. Vou fazer de ti um trenó triturador, novinho, eriçado de pontas: calcarás e esmagarás as montanhas, picarás miúdo as colinas como a palha do trigo.*

15. Iată, fac din tine o treierătoare ascuţită şi nouă, cu două tăişuri: vei treiera munţii şi-i vei mărunţi, iar dealurile le vei face ca pleava.

16. Tu as joeirarás e o vento as carregará; o turbilhão as espalhará; entretanto, graças ao Senhor, te alegrarás, te gloriarás no Santo de Israel.

16. Îi vei vântura şi vântul îi va purta, iar furtuna îi va împrăştia. Dar tu te vei bucura în Domnul, te vei lăuda în Sfântul lui Israél.

17. Os infelizes que buscam água e não a encontram e cuja língua está ressequida pela sede, eu, o Senhor, os atenderei, eu, o Deus de Israel, não os abandonarei.

17. Cei sărmani şi cei nevoiaşi vor căuta apă, dar nu va fi, limbile lor se vor usca de sete, dar eu, Domnul, le voi răspunde, eu, Sfântul lui Israél, nu-i voi părăsi.

18. Sobre os planaltos desnudos, farei correr água, e brotar fontes no fundo dos vales. Transformarei o deserto em lagos, e a terra árida em fontes.

18. Voi face să iasă râuri pe înălţimi şi izvoare, în mijlocul văilor; voi face pustiul un lac cu apă şi pământul uscat, şuvoaie de apă.

19. Plantarei no deserto cedros e acácias, murtas e oliveiras; farei crescer nas estepes o cipreste, ao lado do olmo e do buxo,

19. Voi pune în pustiu chiparoşi, salcâmi, mirţi şi măslini, voi stabili în locul neumblat pini, ulmi şi brazi la un loc,

20. a fim de que saibam à evidência, e pela observação compreendam, que foi a mão do Senhor que fez essas coisas, e o Santo de Israel quem as realizou.

20. pentru ca ei să vadă şi să înţeleagă, să considere şi să priceapă împreună că mâna Domnului a făcut acestea şi Sfântul lui Israél le-a creat.

21. “Pleiteai vossa causa” – diz o Senhor –; “fazei valer vossos argumentos” – diz o rei de Jacó.

21. Aduceţi acuzele voastre – zice Domnul – aduceţi dovezile voastre – spune Regele lui Iacób!

22. Que se apresentem e nos predigam o que vai acontecer. Do passado ou do que souberam predizer, a que tenhamos dado atenção? Ou, então, anunciai-nos o futuro, para nos fazer conhecer o final.*

22. Apropiaţi-vă şi faceţi-ne cunoscut ceea ce se va întâmpla! Cele de la început, spuneţi-ne ce sunt ele, ca să le punem la inimă şi să înţelegem cele de pe urmă, sau faceţi-ne să auzim cele ce vor veni!

23. Revelai o que acontecerá mais tarde, e admitiremos que vós sois deuses. Fazei qualquer coisa, a fim de que nos possamos medir!*

23. Faceţi-ne cunoscute cele ce vor veni pe urmă şi vom înţelege, căci voi sunteţi dumnezei! Dacă veţi face bine sau veţi face rău, ne vom teme şi ne vom înspăimânta împreună.

24. Mas nada sois, vossa obra é nula, afeiçoar-se a vós é abominável.

24. Dar, iată, voi sunteţi nimic şi lucrările voastre, fără rost; cel care vă alege pe voi este abominábil.

25. Eu o fiz surgir do norte e ele vem, do oriente, chamei-o pelo nome; ele calca aos pés os príncipes como lama, qual o oleiro quando amassa o barro.*

25. Am ridicat de la nord şi va veni de la răsăritul soarelui cel care invocă numele meu: va veni şi va călca în picioare căpeteniile [cum se calcă] lutul şi cum calcă olarul argila.

26. Quem o havia predito para nos prevenir, quem o havia anunciado, para que se diga: “É exato?”. Ninguém o declarou, ninguém o avisou, ninguém ouviu vossos oráculos.

26. Cine a relatat de la început ca să cunoaştem? Dinainte, ca să putem spune: „Este drept”. Şi totuşi nu a fost nimeni care să relateze, nimeni, ca să facă auzit şi nici nu este nimeni care să asculte cuvintele voastre.

27. Eu sou o primeiro que disse a Sião: “Ei-los” –, e enviei a Jerusalém a boa-nova.

27. Eu, primul, [am vestit] Siónului: „Iată! Iată-le!”, şi, ca să le vestească Ierusalímul, am pus un mesager de veste bună.

28. Entre eles não encontrei ninguém, ninguém que soubesse dar um aviso. Pergunto-lhes: “De onde vem ele?” Não respondem.*

28. Mă uit, dar nu este nimeni dintre ei care să dea sfat, să-l întreb şi să-mi dea răspuns.

29. Pois bem, todos eles nada são, suas obras são nulas. Suas estátuas, vazias como o vento.

29. Iată, toţi sunt nimic, lucrările lor sunt fără rost, suflare şi gol sunt chipurile lor turnate!