Cartea Psalmilor, 147
3. El vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă rănile lor.
3. El vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă rănile lor.
Psalmul 147 este un cântec de laudă pentru Dumnezeu pentru măreția și puterea Sa, precum și bunătatea lor față de poporul Său. Psalmistul începe să -l laude pe Dumnezeu pentru restaurarea sa din Ierusalim și pentru grija lui pentru cei asupriți, apoi înalță măreția lui Dumnezeu în creație și control asupra universului.
Isaia 40:26: "Ridicați ochii în sus și vedeți. Cine a creat aceste lucruri? Cel care își face armata să iasă, numindu -i după numele lui; pentru că este mare în forță și puternic la putere, niciunul nu va lipsi." Acest verset evidențiază măreția lui Dumnezeu în creație și puterea sa asupra universului, teme care sunt abordate și în Psalmul 147.
Psalmul 104:14-15: „Crește iarba la animale și ierburi în slujba omului, să scoată mâncarea de pe pământ și vinul care bucură inima omului și uleiul de măsline care îl face să strălucească fața, Și pâinea care întărește inima omului ". Acest verset vorbește despre prevederea lui Dumnezeu pentru nevoile omului, o temă care este abordată și în Psalmul 147.
Psalmul 139:2: „Știi șederea mea și ascensorul meu; de departe înțelegi gândirea mea”. Acest verset evidențiază cunoașterea lui Dumnezeu despre om, o temă care este accentuată în Psalmul 147, când psalmistul îl laudă pe Dumnezeu pentru atenția sa asupra celor nevoiași.
Psalmul 33:13-14: „Domnul contemplă din sanctuarul său; din cer observă tuturor copiilor oamenilor; locuința Lui contemplă toți locuitorii pământului”. Acest verset evidențiază controlul lui Dumnezeu asupra universului și capacitatea sa de a vedea tot ce se întâmplă, o temă care este abordată în Psalmul 147, când psalmistul îl laudă pe Dumnezeu pentru puterea și controlul său.
Ieremia 31:35: „Așa spune Domnul, care dă soarele pentru lumina zilei și legile fixe către Lună și stelele pentru lumina nopții, care agită marea, astfel încât valurile lor să se bată; Domnul gazdelor este numele tău. " Acest verset subliniază creația și controlul lui Dumnezeu asupra universului, o temă care este abordată și în Psalmul 147.
“O amor tudo esquece, tudo perdoa, sem reservas.” São Padre Pio de Pietrelcina
