1. Maestrului de cor. După „Cerboaica din zori”. Psalm. Al lui Davíd.

2. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de a-mi [aduce] mântuirea cuvintele strigătului meu.

3. Dumnezeul meu, strig ziua, şi tu nu-mi răspunzi, şi noaptea şi nu am linişte.

4. Iar tu eşti Cel Sfânt şi locuieşti [în mijlocul] laudelor lui Israél.

5. În tine şi-au pus speranţa părinţii noştri, au sperat şi tu i-ai eliberat;

6. către tine au strigat şi au fost mântuiţi, în tine au nădăjduit şi n-au fost făcuţi de ruşine.

7. Dar eu sunt vierme, şi nu om, ocara oamenilor şi batjocura poporului.

8. Toţi care mă văd îşi bat joc de mine, strâmbă din buze şi clatină din cap:

9. „s-a încrezut în Domnul, să-l scape, să-l mântuiască dacă şi-a găsit plăcerea în el!”.

10. Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei, m-ai pus în siguranţă la pieptul mamei mele.

11. Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut; din sânul mamei mele, tu eşti Dumnezeul meu.

12. Nu te îndepărta de mine, pentru că strâmtorarea este aproape şi nu este cine să mă ajute.

13. Mă înconjoară tauri mulţi, [tauri] puternici din Basán m-au împresurat

14. şi cască spre mine gura lor ca leul care sfâşie şi rage.

15. Mă scurg ca apa, mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, se topeşte printre măruntaiele mele.

16. Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală şi limba mi se lipeşte de gâtlej; m-ai aşezat în praful morţii.

17. Iată, mă înconjoară câinii, o bandă de răufăcători mă împresoară; mi-au străpuns mâinile şi picioarele,

18. mi-au numărat toate oasele. Ei mă privesc şi se uită după mine;

19. îşi împart între ei hainele mele şi au aruncat sorţii pentru tunica mea.

20. Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, ajutorul meu, grăbeşte-te să mă ajuţi!

21. Scapă de sabie viaţa mea, din gheara câinelui pe mine, care sunt singur!

22. Salvează-mă din gura leului şi de coarnele bivolilor, pe mine, sărmanul!

23. Voi vesti numele tău fraţilor mei, în mijlocul adunării te voi lăuda.

24. Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l, toată seminţia lui Iacób, preamăriţi-l; să se teamă de el toată seminţia lui Israél!

25. Căci el nu dispreţuieşte şi nici nu respinge cererea sărmanului şi nu-şi întoarce faţa de la el, iar când strigă către el, îl ascultă.

26. La tine este lauda mea în adunarea cea mare; îmi voi împlini făgăduinţele în faţa celor ce se tem de el.

27. Cei sărmani vor mânca şi se vor sătura; vor lăuda pe Domnul cei care îl caută: „Inimile lor să trăiască în veci!”.

28. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului, se vor prosterna înaintea lui toate familiile neamurilor.

29. Căci a Domnului este domnia şi el va stăpâni neamurile.

30. Vor mânca şi se vor prosterna înaintea lui toţi cei care dorm în pământ, în faţa lui vor îngenunchia toţi cei care coboară în ţărână. Dar sufletul meu va trăi pentru el

31. şi descendenţa [mea] îl va sluji. Se va povesti despre Domnul generaţiei [viitoare]

32. şi vor face cunoscută dreptatea lui poporului care se va naşte: „[Domnul] a făcut acestea!”.





“Leve Deus aos doente; valera’ mais do que qualquer tratamento!” São Padre Pio de Pietrelcina