1. Când a ieşit Israél din Egipt, casa lui Iacób din mijlocul unui popor barbar,

2. Iúda a devenit sanctuarul lui şi Israél, stăpânirea sa.

3. Marea a văzut şi a fugit, Iordánul s-a întors înapoi;

4. munţii au săltat ca berbecii şi dealurile, ca mieii unei turme.

5. Mare, ce ai tu de fugi, şi tu, Iordánule, pentru ce te întorci înapoi?

6. Munţilor, pentru ce săltaţi ca berbecii, şi voi, dealurilor, ca mieii unei turme?

7. Cutremură-te, pământule, în faţa Domnului, în faţa Dumnezeului lui Iacób,

8. care preface stânca într-un lac şi cremenea, în izvoare de apă!





“Pobres e desafortunadas as almas que se envolvem no turbilhão de preocupações deste mundo. Quanto mais amam o mundo, mais suas paixões crescem, mais queimam de desejos, mais se tornam incapazes de atingir seus objetivos. E vêm, então, as inquietações, as impaciências e terríveis sofrimentos profundos, pois seus corações não palpitam com a caridade e o amor. Rezemos por essas almas desafortunadas e miseráveis, para que Jesus, em Sua infinita misericórdia, possa perdoá-las e conduzi-las a Ele.” São Padre Pio de Pietrelcina