Salmos, 74

1. Ao mestre de canto. “Não destruas”. Salmo de Asaf. Cântico.*

1. Poem. Al lui Asáf. De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? Pentru ce s-a aprins mânia ta împotriva turmei păşunii tale?

2. Nós vos louvamos, Senhor, nós vos louvamos; glorificamos vosso nome e anunciamos vossas maravilhas.

2. Adu-ţi aminte de adunarea ta, pe care ai câştigat-o odinioară, de tribul pe care l-ai răscumpărat ca moştenire a ta, de Muntele Siónului, pe care [ţi-ai stabilit] locuinţa!

3. “No tempo que fixei, julgarei o justo juízo.

3. Îndreaptă-ţi paşii spre aceste ruine fără sfârşit, duşmanul a devastat totul în sanctuarul tău!

4. Vacile, embora, a terra com todos os seus habitantes, fui eu quem deu firmeza às suas colunas.

4. Asupritorii tăi au scos răgete în mijlocul templului tău. În locul semnelor noastre, şi-au pus însemnele lor.

5. Digo aos arrogantes: Não sejais insolentes; aos ímpios: Não levanteis vossa fronte,

5. Ca unii ce ridică securea într-un desiş de codru,

6. não ergais contra o Altíssimo a vossa cabeça, deixai de falar a Deus com tanta insolência.

6. aşa au sfărâmat cu lovituri de securi şi de ciocane porţile sale.

7. Não é do oriente, nem do ocidente, nem do deserto, nem das montanhas que vem a salvação.

7. Au pus foc sanctuarului tău; au pângărit şi au dărâmat până la pământ locuinţa numelui tău.

8. Mas Deus é o juiz; a um ele abate, a outro exalta.

8. Au zis în inima lor: „Să-i distrugem pe toţi!”; au ars toate lăcaşurile lui Dumnezeu din ţară.

9. Há na mão do Senhor uma taça de vinho espumante e aromático. Dela dá de beber e até as fezes hão de esgotá-la; hão de sorvê-la os ímpios todos da terra.”*

9. Semnele noastre nu le mai vedem, nu mai e niciun profet şi nimeni dintre noi nu ştie până când.

10. Eu, porém, exultarei para sempre, salmodiarei o Deus de Jacó.

10. Până când, Dumnezeule, ne va insulta asupritorul? Oare va dispreţui duşmanul numele tău la nesfârşit?

11. Abaterei todas as potências dos ímpios, enquanto o poder dos justos será exaltado.

11. De ce ţi-ai îndepărtat mâna ta [de la noi] şi ţii nemişcată dreapta ta?

12.

12. Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri străvechi, cel care săvârşeşte mântuirea pe faţa pământului.

13.

13. Tu ai despicat marea cu puterea ta, ai sfărâmat capetele monştrilor în ape.

14.

14. Tu ai zdrobit capetele Leviatánului, le-ai dat ca hrană unui popor din pustiu.

15.

15. Ai făcut să ţâşnească izvoare şi pâraie, tu ai secat râurile veşnic [curgătoare].

16.

16. A ta este ziua şi a ta este noaptea, tu ai creat luna şi soarele.

17.

17. Tu ai fixat toate marginile pământului, vara şi iarna tu le-ai făcut.

18.

18. Adu-ţi aminte: duşmanul l-a insultat pe Domnul şi un popor nebun a defăimat numele tău!

19.

19. Să nu dai fiarelor sufletul turturelei tale, viaţa săracilor tăi să n-o dai uitării niciodată!

20.

20. Priveşte la alianţa ta, căci toate colţurile ascunse ale ţării sunt pline de cuiburi ale violenţei!

21.

21. Cel asuprit să nu plece umilit de la tine, cel sărac şi cel sărman să laude numele tău!

22.

22. Ridică-te, Dumnezeule, apără cauza ta; adu-ţi aminte cum te insultă cel nebun toată ziua!

23.

23. Nu uita strigătul potrivnicilor tăi, larma celor care se ridică împotriva ta!