Salmos, 10

1. Ao mestre de canto. De Davi. É junto do Senhor que procuro refúgio. Por que dizer-me: “Foge, velozmente, para a montanha, como um pássaro;*

1. (22) lamed Pentru ce, Doamne, stai departe, de ce te ascunzi la vreme de strâmtorare?

2. eis que os maus entesam seu arco e ajustam a flecha na corda, para ferir, de noite, os que têm o coração reto.

2. (23) Cel nelegiuit, în mândria lui, îl asupreşte pe cel sărman, care cade în cursele pe care acesta i le întinde.

3. Quando os próprios fundamentos se abalam, que pode fazer ainda o justo?”.

3. (24) mem Căci nelegiuitul se laudă în dorinţa sufletului său, iar cel lacom [de câştig] se consideră binecuvântat de Domnul.

4. Entretanto, o Senhor habita em seu templo, o Senhor tem seu trono no céu. Sua vista está atenta, seus olhares observam os filhos dos homens.*

4. (25) nun Cel nelegiuit îl dispreţuieşte cu aroganţă pe Domnul: „Nu va căuta [Dumnezeu]; nu este Dumnezeu!”. [Acestea sunt] toate gândurile lui.

5. O Senhor sonda o justo como o ímpio, mas aquele que ama a injustiça, ele o aborrece.

5. (26) La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, judecăţile tale sunt prea înalte înaintea lui; îi dispreţuieşte pe toţi asupritorii săi.

6. Sobre os ímpios ele fará cair uma chuva de fogo e de enxofre; um vento abrasador de procela será o seu quinhão.

6. (27) El spune în inima sa: „Nu mă clatin, din generaţie în generaţie nu mi se va întâmpla niciun rău!”.

7. Porque o Senhor é justo, ele ama a justiça; e os homens retos contemplarão a sua face.

7. (28) peh Gura lui e plină de blesteme, de înşelăciune şi asuprire; sub limba lui este silnicie şi nedreptate.

8.

8. (29) Stă la pândă după tufişuri, ayn ca să-l ucidă, din ascunzători, pe cel nevinovat; Ochii lui îl iscodesc pe cel nenorocit.

9.

9. (30) Stă la pândă în ascunzătoare ca un leu în vizuină, stă la pândă ca să-l prindă pe cel sărman. Îl prinde pe cel sărman şi îl trage în laţul său.

10.

10. (31) [Cel rău] se năpusteşte, stă la pândă şi cei nenorociţi cad în puterea braţului său.

11.

11. (32) El spune în inima lui: „Dumnezeu uită, îşi întoarce faţa şi nu vede niciodată”.

12.

12. (33) qof Scoală-te, Doamne Dumnezeule, ridică-ţi mâna şi nu uita de cei sărmani!

13.

13. (34) De ce să-l dispreţuiască cel nelegiuit pe Dumnezeu, spunând în inima lui: „Nu va cere socoteală”?

14.

14. (35) reş Dar tu vezi, tu iei în seamă truda şi indignarea şi le iei în mâinile tale. În tine se abandonează cel nenorocit; tu îl ajuţi pe cel orfan.

15.

15. (36) sin Zdrobeşte braţul celui nelegiuit şi caută la nelegiuirea celui rău, [pedepseşte-i răutatea], ca să nu mai fie găsit!

16.

16. (37) Domnul este rege în veac şi în veacul veacului; vor pieri neamurile de pe pământul lui.

17.

17. (38) tau Doamne, tu ai ascultat dorinţa celor săraci, le întăreşti inima; urechea ta este atentă [la ei]

18.

18. (39) ca să faci judecată pentru cel orfan şi pentru cel asuprit şi să nu-i mai înspăimânte omul [făcut] din ţărână.