1. Când a ieşit Israél din Egipt, casa lui Iacób din mijlocul unui popor barbar,

2. Iúda a devenit sanctuarul lui şi Israél, stăpânirea sa.

3. Marea a văzut şi a fugit, Iordánul s-a întors înapoi;

4. munţii au săltat ca berbecii şi dealurile, ca mieii unei turme.

5. Mare, ce ai tu de fugi, şi tu, Iordánule, pentru ce te întorci înapoi?

6. Munţilor, pentru ce săltaţi ca berbecii, şi voi, dealurilor, ca mieii unei turme?

7. Cutremură-te, pământule, în faţa Domnului, în faţa Dumnezeului lui Iacób,

8. care preface stânca într-un lac şi cremenea, în izvoare de apă!





“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina