Cartea Psalmilor, 114
8. care preface stânca într-un lac şi cremenea, în izvoare de apă!
8. care preface stânca într-un lac şi cremenea, în izvoare de apă!
Psalmul 114 este un imn de laudă care evidențiază măreția și puterea lui Dumnezeu în raport cu natura. Psalmistul se referă la momentul eliberării poporului Israel din sclavia din Egipt și la Crucea Mării Roșii. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Psalmul 114:
Exodul 14:21: „Atunci Moise a ajuns peste mare, iar Domnul a îndepărtat marea cu un vânt puternic de est, care a suflat toată noaptea; și a transformat marea într -un pământ uscat, iar apele erau împărțite”. Acest verset descrie momentul în care Dumnezeu a împărțit apele Mării Roșii, astfel încât israeliții să poată trece pe un picior slab.
Psalmul 93:4: „Dar Domnul de la înălțimi este mai puternic decât prăbușirea marilor ape decât marile valuri ale mării”. Acest verset evidențiază puterea lui Dumnezeu în raport cu apele și marea.
Isaia 43:2: „Când treceți prin ape, voi fi cu voi; când prin râuri, nu vă vor scufunda; când veți trece prin foc, nu vă veți arde și nici flacăra nu va arde în voi”. Acest verset vorbește despre prezența lui Dumnezeu și despre protecția sa în mijlocul dificultăților, inclusiv traversarea apelor.
Psalmul 93:3: "Torrents au crescut, Doamne, torenții și -au ridicat vocea; torenții și -au ridicat valurile." Acest verset evidențiază puterea apelor și modul în care acestea pot fi temute, dar subliniază superioritatea lui Dumnezeu față de ele.
Isaia 51:10: „Nu sunteți cel care a uscat marea, apele marilor prăpastii, care a făcut din partea de jos a mării o cale pentru el să treacă pe cei răscumpărați?” Acest verset se referă la acțiunea lui Dumnezeu de a usca Marea Roșie pentru a permite evadarea israeliților și își evidențiază puterea și stăpânirea asupra apelor.
“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina
