1. Al lui Davíd. Te laud, Doamne, din toată inima, [pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele]. Îţi cânt înaintea îngerilor.

2. Mă prostern spre templul tău cel sfânt. Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău, căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.

3. În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, [m-ai îmbărbătat şi] mi-ai întărit sufletul.

4. Toţi regii pământului, Doamne, te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii tale.

5. Ei vor cânta căile Domnului, căci mare este gloria Domnului.

6. Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil şi îl recunoaşte din depărtare pe cel îngâmfat.

7. Chiar dacă trebuie să trec printr-o strâmtorare, tu mă faci să trăiesc, în ciuda mâniei duşmanilor mei; tu îţi întinzi mâna şi dreapta ta mă mântuieşte.

8. Domnul va duce la bun sfârşit [ceea ce a început] pentru mine. Doamne, bunătatea ta este veşnică. Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale!





“Não queremos aceitar o fato de que o sofrimento é necessário para nossa alma e de que a cruz deve ser o nosso pão cotidiano. Assim como o corpo precisa ser nutrido, também a alma precisa da cruz, dia a dia, para purificá-la e desapegá-la das coisas terrenas. Não queremos entender que Deus não quer e não pode salvar-nos nem santificar-nos sem a cruz. Quanto mais Ele chama uma alma a Si, mais a santifica por meio da cruz.” São Padre Pio de Pietrelcina