Salmos, 38

1. Ao mestre de canto, a Iditun. Salmo de Davi.*

1. Psalm. Al lui Davíd. Pentru comemorare.

2. Disse comigo mesmo: “Velarei sobre os meus atos, para não mais pecar com a língua. Porei um freio em meus lábios, enquanto o ímpio estiver diante de mim”.

2. Doamne, să nu mă mustri în mânia ta şi să nu mă pedepseşti în furia ta!

3. Fiquei mudo, mas sem resultado, porque minha dor recrudesceu.

3. Căci săgeţile tale s-au înfipt în mine şi mâna ta apasă peste mine.

4. Meu coração se abrasava dentro de mim, meu pensamento se acendia como um fogo. Então, eu me pus a falar:

4. Nimic nu este sănătos în trupul meu în faţa indignării tale şi nu este pace în oasele mele, din cauza păcatelor mele.

5. “Fazei-me conhecer, Senhor, o meu fim, e o número de meus dias, para que eu veja como sou efêmero.

5. Căci fărădelegile mi-au acoperit capul, ca o povară grea m-au apăsat.

6. A largura da mão: eis a medida de meus dias, diante de vós minha vida é como um nada; todo homem não é mais que um sopro”.

6. Au putrezit şi s-au înveninat rănile mele, din pricina nebuniei mele.

7. De fato, o homem passa como uma sombra, é em vão que ele se agita; amontoa, sem saber quem recolherá.

7. M-am încovoiat şi m-am gârbovit cu totul; toată ziua umblu în mâhnire.

8. E agora, Senhor, que posso esperar? Minha confiança está em vós.

8. Rărunchii îmi sunt cuprinşi de febră şi nu mai e nimic sănătos în trupul meu.

9. Livrai-me de todas as faltas, não me abandoneis ao riso dos insensatos.

9. Sunt istovit şi frânt cu totul, strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10. Calei-me, já não abro a boca, porque sois vós que operais.

10. Doamne, în faţa ta e toată dorinţa mea şi suspinul meu nu este ascuns de tine.

11. Afastai de mim esse flagelo, pois sucumbo ao rigor de vossa mão.

11. Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile şi nu mai am nici măcar lumina ochilor.

12. Quando punis o homem, fazendo-lhe sentir a sua culpa, consumis, como o faria a traça, o que ele tem de mais caro. Verdadeiramente, apenas um sopro é o homem.

12. Cei care mă iubesc şi prietenii mei stau [departe], din cauza rănii mele, şi apropiaţii stau deoparte.

13. Ouvi, Senhor, a minha oração, escutai os meus clamores, não fiqueis insensível às minhas lágrimas. Diante de vós não sou mais que um viajor, um peregrino, como foram os meus pais.

13. Cei care caută sufletul meu îmi întind curse, cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea şi vicleşuguri pun la cale ziua întreagă.

14. Afastai de mim a vossa ira para que eu tome alento, antes que me vá para não mais voltar.*

14. Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare şi sunt ca un mut ce nu-şi deschide gura,

15.

15. ca omul ce nu aude şi nu iese răspuns din gura lui.

16.

16. Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranţa, tu îmi vei răspunde, Doamne Dumnezeul meu!

17.

17. Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine când mi se clatină piciorul, să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea!”.

18.

18. Fiindcă sunt gata să mă prăbuşesc şi durerea înaintea mea este pururea.

19.

19. Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea şi mă neliniştesc din cauza păcatului meu.

20.

20. Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi sunt puternici şi s-au înmulţit cei care mă urăsc fără motiv.

21.

21. Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.

22.

22. Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!

23.

23. Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, mântuirea mea!