Salmos, 107

1. Cântico. Salmo de Davi.*

1. Preamăriţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!

2. Meu coração está firme, ó Deus, meu coração está firme; vou cantar e salmodiar. Desperta-te, ó minha alma;

2. Aşa să spună cei răscumpăraţi de Domnul, cei pe care i-a răscumpărat din mâna asupritorului,

3. despertai-vos, harpa e cítara; quero acordar a aurora.

3. pe care i-a adunat din [toate] ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi!

4. Entre os povos, Senhor, vos louvarei; salmodiarei a vós entre as nações,

4. Rătăceau prin pustiu, umblau prin pământ uscat şi nu găseau nicio cetate în care să poată locui;

5. porque acima do céu se eleva a vossa misericórdia, e até as nuvens a vossa fidelidade.

5. [sufereau] de foame şi de sete: viaţa se stingea în ei.

6. Resplandecei, ó Deus, nas alturas do céu, e brilhe a vossa glória sobre a terra inteira.

6. În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi i-a mântuit din necazurile lor;

7. Para ficarem livres vossos amigos, ajudai-nos com vossa mão, ouvi-nos.

7. i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate în care să poată locui.

8. Deus falou no seu santuário: “Triunfarei, e me apoderarei de Siquém, medirei com o cordel o vale de Sucot.

8. Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!

9. Minha é a terra de Galaad, minha a de Manassés; Efraim será o elmo de minha cabeça; Judá, o meu cetro;

9. Căci el a săturat sufletul însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

10. Moab, a bacia em que me lavo. Sobre Edom porei minhas sandálias, cantarei vitória sobre a Filisteia”.

10. Ei locuiau în întuneric şi în umbra morţii, prizonieri ai sărăciei şi încătuşaţi în lanţurile lor,

11. Quem me conduzirá à cidade fortificada? Quem me levará até Edom?

11. căci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu şi au dispreţuit planul Celui Preaînalt.

12. Quem, senão vós, Senhor, que nos repelistes, e já não andais à frente dos nossos exércitos?

12. El le-a umilit inima prin chinuri, cădeau şi nu era cine să-i ajute.

13. Dai-nos auxílio contra o inimigo, porque é vão qualquer socorro humano.

13. În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a mântuit din necazurile lor;

14. Com Deus faremos proezas: ele esmagará os nossos inimigos.

14. i-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi lanţurile lor le-a rupt.

15.

15. Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!

16.

16. Căci a sfărâmat porţile de bronz şi a frânt zăvoarele de fier.

17.

17. Şi-au pierdut minţile pe calea nelegiuirii şi, din cauza fărădelegilor lor, au ajuns nenorociţi,

18.

18. sufletului lor i s-a făcut silă de orice hrană şi au ajuns până la porţile morţii.

19.

19. În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi i-a mântuit din necazurile lor;

20.

20. a trimis Cuvântul său şi i-a vindecat, i-a scăpat de la nimicire.

21.

21. Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!

22.

22. Să-i aducă jertfe de mulţumire şi să vestească faptele lui în strigăte de bucurie!

23.

23. Cei care plecau pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,

24.

24. ei au văzut lucrările Domnului şi minunile lui în adâncuri.

25.

25. El a spus şi s-a pornit vântul furtunii care a ridicat valurile mării:

26.

26. se suiau spre ceruri, coborau spre abisuri; sufletul lor se topea de groază.

27.

27. Se împleticeau şi se clătinau ca un om beat şi toată înţelepciunea lor pierise.

28.

28. În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi el i-a făcut să iasă din necazurile lor;

29.

29. a liniştit furtuna şi valurile s-au potolit.

30.

30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi el i-a condus la portul dorit.

31.

31. Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui, pentru minunile [pe care le-a făcut] în folosul fiilor oamenilor!

32.

32. Să-l preamărească în adunarea poporului şi să-l laude în adunarea bătrânilor!

33.

33. El a schimbat râurile într-un pustiu şi izvoarele de apă în pământ uscat,

34.

34. pământul roditor, în sărătură, din cauza răutăţii locuitorilor lui.

35.

35. Dar a schimbat pustiul în întindere de apă şi pământul uscat, în izvoare de apă

36.

36. şi i-a făcut să se aşeze acolo pe cei înfometaţi, iar ei au stabilit o cetate unde să locuiască.

37.

37. Au semănat ogoare şi au plantat vii şi ele au adus roade îmbelşugate.

38.

38. I-a binecuvântat şi ei s-au înmulţit [foarte] mult şi nu a lăsat să scadă numărul animalelor lor.

39.

39. Apoi a scăzut numărul lor şi au fost abătuţi, din cauza constrângerii răului şi a suferinţei.

40.

40. A revărsat dispreţul asupra nobililor, i-a făcut să rătăcească printr-un pustiu fără drumuri.

41.

41. Dar l-a ridicat pe cel sărman din necaz şi a făcut familiile numeroase ca turmele.

42.

42. Cei drepţi vor vedea şi se vor bucura şi orice nelegiuit îşi va închide gura.

43.

43. Cine-i înţelept să observe acestea şi va înţelege îndurările Domnului!