Salmos, 137

1. De Davi. Eu vos louvarei de todo o coração, Senhor, porque ouvistes as minhas palavras. Na presença dos anjos eu vos cantarei.*

1. Pe [malurile] râurilor din Babilón şedeam şi plângeam când ne aduceam aminte de Sión.

2. Ante vosso santo templo irei prostrar-me, e louvarei o vosso nome, pela vossa bondade e fidelidade, porque acima de todas as coisas exaltastes o vosso nome e a vossa promessa.

2. În sălciile din [ţinutul] acela ne atârnasem harpele.

3. Quando vos invoquei, vós me respondestes; fizestes crescer a força de minha alma.

3. Căci acolo, cei care ne-au dus în robie ne cereau cuvintele cântărilor şi opresorii noştri ne cereau veselie: „Cântaţi-ne din cântările Siónului!”.

4. Hão de vos louvar, Senhor, todos os reis da terra, ao ouvirem as palavras de vossa boca.

4. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

5. E celebrarão os desígnios do Senhor: “Verdadeiramente, grande é a glória do Senhor”.

5. Dacă te voi uita, Ierusalíme, să mi se usuce mâna dreaptă!

6. Sim, excelso é o Senhor, mas olha os pequeninos, enquanto seu olhar perscruta os soberbos.

6. Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalím culmea bucuriei mele!

7. Em meio à adversidade vós me conservais a vida, estendeis a mão contra a cólera de meus inimigos; salva-me a vossa mão.

7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edóm, care, în ziua Ierusalímului, ziceau: „Dărâmaţi-l! Dărâmaţi-l până la temelii!”.

8. O Senhor completará o que em meu auxílio começou. Senhor, eterna é a vossa bondade: não abandoneis a obra de vossas mãos.

8. Fiică a Babilónului devastator, fericit cel care îţi va întoarce [răul] pe care l-ai făcut!

9.

9. Fericit cel care-ţi va smulge pruncii şi-i va zdrobi de stâncă!