Katolicka Biblia
 

Cartea profetului Isaía, 16

9. De aceea voi plânge cu plânsul Iaezérului pentru via din Sibmá; vă voi sătura cu lacrimile mele, Heşbón şi Elealé, pentru că un strigăt s-a abătut asupra roadelor de vară şi asupra secerişului.

Wersety związane z Cartea profetului Isaía, 16:

Capitolul 16 din Isaia este o profeție despre distrugerea lui Moab și promisiunea că într -o zi Dumnezeu va restabili gloria oamenilor din Moab. Versurile selectate sunt următoarele:

Ieremia 48:47: „Cu toate acestea, voi restabili norocul lui Moab în ultimele zile, spune Domnul”. Acest verset este o promisiune de restaurare pentru Moab, care este menționată în Isaia 16.

Amos 2:1: „Astfel, spune Domnul, pentru trei încălcări ale lui Moab, iar pentru patru, nu voi înlătura pedeapsa, pentru că a ars oasele regelui lui Edom la Cal”. Acest verset vorbește despre păcatul lui Moab și pedeapsa sa, care este relevant pentru procesul lui Moab descris în Isaia 16.

Ieremia 48:36: „De aceea, inima mea geme din cauza lui Moab ca flutiști, iar inima mea geme ca flautele din cauza oamenilor de bărbați Quir; pentru că toată averea lui s-a stins”. Acest verset descrie lamentarea profetului Ieremia de Moab, care și -a pierdut averea și suferă, o temă care este menționată și în Isaia 16.

Ezechiel 25:8-9: „Astfel, spune Domnul Dumnezeu, din ce în ce mai rău și Seir spun, iată, casa lui Iuda este ca toate națiunile, așa că iată, voi deschide partea lui Moab din orașe, deoarece orașele lor se învecinează, Gloria țării lui Bet-Jesimote, Baoal-Meom și Quiriataim. " Aceste versete vorbesc despre atitudinea lui Moab față de Iuda și despre pedeapsa pe care o vor primi din cauza ei. Această pedeapsă este similară cu cea descrisă în Isaia 16.

Ieremia 48:28: „Lăsați orașele și locuiți în stânci, o locuitori ai lui Moab și setea ca porumbelul care se cuibărește în fundul gurii peșterii”. Acest verset descrie disperarea locuitorilor din Moab pe fondul distrugerii orașelor lor, o temă care este menționată și în Isaia 16.





“Queira o dulcíssimo Jesus conservar-nos na Sua graça e dar-nos a felicidade de sermos admitidos, quando Ele quiser, no eterno convívio…” São Padre Pio de Pietrelcina