Salmos, 79

1. Ao mestre de canto. Conforme: “A lei é como os lírios”. Salmo de Asaf.*

1. Psalm. Al lui Asáf. Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta, au întinat templul tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalímul într-o grămadă de pietre.

2. Escutai, ó pastor de Israel, vós que levais José como um rebanho.*

2. Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului.

3. Vós que assentais acima dos querubins mostrai vosso esplendor em presença de Efraim, Benjamim e Manassés. Despertai vosso poder, e vinde salvar-nos.

3. Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalímului şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.

4. Restaurai-nos, ó Senhor; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.

4. Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.

5. Ó Deus dos exércitos, até quando vos irritareis contra o vosso povo em oração?

5. Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit? Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

6. Vós o nutristes com o pão das lágrimas, e o fizestes sorver um copioso pranto.

6. Revarsă mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc, asupra domniilor care nu cheamă numele tău,

7. Vós nos tornastes uma presa disputada dos vizinhos: os inimigos zombam de nós.

7. căci l-au devorat pe Iacób şi locuinţa sa au devastat-o.

8. Restaurai-nos, ó Deus dos exércitos; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.

8. Nu mai lua în seamă împotriva noastră nelegiuirile celor de odinioară, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiţi de putere.

9. Uma vinha do Egito vós arrancastes; expulsastes povos para replantá-la.*

9. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!

10. O solo vós lhes preparastes; ela lançou raízes nele e se espalhou na terra.

10. De ce să spună neamurile [păgâne]: „Unde este Dumnezeul lor?”. Să se cunoască între neamuri răzbunarea înaintea ochilor noştri, pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!

11. As montanhas se cobriram com sua sombra, seus ramos ensombraram os cedros de Deus.

11. Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război, scapă cu braţul tău puternic pe cei [condamnaţi] la moarte.

12. Até o mar ela estendeu sua ramagem, e até o rio os seus rebentos.*

12. Fă să se întoarcă asupra vecinilor noştri înşeptit insulta cu care te-au insultat, Doamne!

13. Por que derrubastes os seus muros, de sorte que os passantes a colham,

13. Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale, te vom lăuda în veci şi vom vesti lauda ta din generaţie în generaţie.

14. e a devaste o javali do mato, e sirva de pasto aos animais do campo?

14.

15. Voltai, ó Deus dos exércitos; olhai do alto céu, vede e vinde visitar a vinha.

15.

16. Protegei este cepo por vós plantado, este rebento que vossa mão cuidou.

16.

17. Aqueles que a queimaram e cortaram pereçam em vossa presença ameaçadora.

17.

18. Estendei a mão sobre o homem que escolhestes, sobre o homem que haveis fortificado.*

18.

19. E não mais de vós nos apartaremos; conservai-nos a vida e então vos louvaremos.

19.

20. Restaurai-nos, Senhor, ó Deus dos exércitos; mostrai-nos serena a vossa face e seremos salvos.

20.