Salmos, 147

1. (12) Salmo. Louva, ó Jerusalém, o Senhor; louva o teu Deus, ó Sião,

1. Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru; pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!

2. (13) porque ele reforçou os ferrolhos de tuas portas, e abençoou teus filhos em teu seio.

2. Domnul reclădeşte Ierusalímul, îi adună pe cei alungaţi ai lui Israél.

3. (14) Estabeleceu a paz em tuas fronteiras, e te nutre com a flor do trigo.

3. El vindecă pe cei cu inima zdrobită şi leagă rănile lor.

4. (15) Ele envia a sua palavra sobre a terra, e aí ela corre velozmente.

4. El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe nume pe toate.

5. (16) Ele faz cair a neve como lã, espalha a geada como cinza.

5. Mare este Domnul nostru şi atotputernic, priceperea lui nu are margini.

6. (17) Atira o seu granizo como migalhas de pão, diante de seu frio as águas se congelam.

6. Domnul sprijină pe cei sărmani şi doboară la pământ pe nelegiuiţi.

7. (18) À sua ordem, porém, elas se derretem; faz soprar o vento e as águas correm de novo.

7. Înălţaţi Domnului [cântare] de mulţumire, cântaţi imnuri Dumnezeului nostru cu harpa!

8. (19) Ele revelou sua palavra a Jacó, sua Lei e seus preceitos a Israel.

8. El acoperă cerul cu nori, stabileşte pământului ploaie, el face să răsară iarbă în munţi [şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor].

9. (20) Com nenhum outro povo agiu assim, a nenhum deles manifestou seus mandamentos.

9. El dă hrană animalelor şi puilor de corb care strigă.

10.

10. Nu are plăcere de puterea calului şi nici nu-şi găseşte plăcerea în iuţeala omului;

11.

11. Domnului îi sunt plăcuţi cei care se tem de el, cei care îşi pun speranţa în milostivirea lui.

12.

12. Preamăreşte-l, Ierusalím, pe Domnul, laudă-l, Sión, pe Dumnezeul tău!

13.

13. Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău.

14.

14. El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu.

15.

15. El îşi trimite cuvântul pe pământ, cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare.

16.

16. El face să cadă zăpada ca lâna şi presară chiciura precum cenuşa.

17.

17. Azvârle grindina ca firimiturile şi în faţa gerului său, cine poate sta?

18.

18. Trimite cuvântul său şi le topeşte, stârneşte vântul şi vor curge apele.

19.

19. El îi face cunoscut lui Iacób cuvântul său, lui Israél, hotărârile şi judecăţile sale.

20.

20. El n-a făcut aşa cu niciun alt neam şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile [sale]. Aleluia!