Cartea Psalmilor, 142
1. Poem. Al lui Davíd. Când era în peşteră. Rugăciune.
1. Poem. Al lui Davíd. Când era în peşteră. Rugăciune.
Psalmul 142 este o rugăciune a unui om în suferință care plânge lui Dumnezeu pentru ajutor și eliberare. Psalmistul se simte singur și persecutat, dar are încredere că Dumnezeu este refugiul și porțiunea lui în țara celor vii. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în Psalmul 142:
Psalmul 55:6 - "Am spus în uimirea mea, oh! Mi -am dat aripi ca Dove! Ar zbura și ar găsi refugiu." Ca și psalmistul Psalmului 142, autorul acestui psalm solicită ajutor în perioadele de suferință și vrea să scape de persecutorii săi.
Psalmul 143:3-4 - "Căci dușmanul mi -a persecutat sufletul; mi -a zdrobit viața pe pământ; m -a făcut să locuiesc în întuneric, ca cei care au murit mult timp. În mine, inima mea este pustii." Aceste versete descriu angoasa și singurătatea pe care o simte psalmistul Psalmului 142 în afecțiunea sa.
Psalmul 27:9 - „Nu vă ascundeți fața de mine, nu respingeți slujitorul vostru, voi, care aveți ajutorul meu; nu mă lăsați și nu mă părăsiți, Dumnezeul mântuirii mele!” Acest verset arată încrederea psalmistului Psalmului 142 în ajutorul lui Dumnezeu, chiar și atunci când se simte abandonat.
Psalmul 31:2-3- "Includeți-vă urechile pentru mine, livrați-mă repede; fii o rocă de refugiu, o fortăreață puternică care să mă salveze. Pentru tine ești rock-ul meu și fortăreața mea; pentru dragostea ta pentru numele tău, ghidează-mă și Condu-ma. " Aceste versete subliniază încrederea psalmistului în Dumnezeu ca fortăreață și stâncă de refugiu.
Psalmul 143:11- „De dragul numelui tău, Doamne, păstrează-mi viața; pentru dreptatea voastră, scoateți-mă din angoasă”. Acest verset reflectă dorința psalmistului Psalmului 142 de a fi salvat de Dumnezeu și a trăi pentru a -și glorifica numele.
“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina
