1. M-am uitat și, iată, pe întinderea care era deasupra capului heruvimilor era ca o piatră de safir, se vedea ca înfățișarea asemănării unui tron care era deasupra lor!

2. [Domnul] i-a zis omului îmbrăcat în in: „Intră între roțile care sunt sub heruvimi și umple-ți palmele cu cărbuni de foc dintre cei care sunt între heruvimi și împrăștie-i asupra cetății!”. El a plecat dinaintea ochilor mei.

3. Heruvimii stăteau în partea dreaptă a templului când omul a intrat și un nor a umplut curtea interioară.

4. Gloria Domnului s-a înălțat de deasupra heruvimului pe pragul templului: templul s-a umplut de nor, iar curtea s-a umplut de strălucirea gloriei Domnului.

5. Zgomotul aripilor heruvimilor se auzea până în curtea exterioară; era ca glasul Celui Atotputernic când vorbește.

6. Când i-a poruncit omului îmbrăcat în in: „Ia foc dintre roți, dintre heruvimi!”, el a intrat și a stat lângă roată.

7. Un heruvim şi-a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi, a luat și l-a pus în mâinile celui îmbrăcat în in. El l-a luat și a ieșit.

8. Și s-a arătat la heruvimi imaginea unei mâini de om sub aripile lor.

9. M-am uitat și, iată, lângă heruvimi erau patru roți; o roată lângă un heruvim și o roată lângă un heruvim! Înfățișarea roților era ca strălucirea pietrei de crisolit.

10. Înfățișarea lor era aceeași asemănare pentru toate patru: era ca o roată în mijlocul altei roți.

11. Când mergeau, mergeau pe cele patru părți ale lor. Nu se întorceau în mersul lor, căci spre locul unde se îndrepta capul, mergeau într-acolo. Nu se întorceau în mersul lor.

12. Tot trupul lor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor și roțile erau pline de ochi de jur împrejur; cele patru părți ale lor aveau roțile lor.

13. Cele patru roți au fost numite, în auzul meu, „gálgal”.

14. Fiecare avea patru feţe: faţa celui dintâi era o față de heruvim, fața celui de-al doilea era o față de om, a celui de-al treilea era o față de leu și a celui de-al patrulea era o față de vultur.

15. Apoi heruvimii s-au ridicat. Aceasta era ființa pe care o văzusem la râul Chebár.

16. Când heruvimii mergeau, roțile mergeau lângă ei; când heruvimii își ridicau aripile ca să se înalțe de la pământ, roțile nu se întorceau nici ele de lângă ei.

17. Când ei stăteau, stăteau [și roțile]; când se înălțau, se înălțau cu ei, căci Duhul ființei era în ele.

18. Gloria Domnului a ieșit de deasupra pragului templului și a stat peste heruvimi.

19. Heruvimii și-au înălțat aripile și s-au ridicat de la pământ în văzul meu. Când au ieșit, roțile erau lângă ei. S-au oprit la intrarea porții dinspre răsărit a templului Domnului. Gloria Dumnezeului lui Israél era peste ei, de deasupra.

20. Aceasta era ființa pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israél la râul Chebár. Și am recunoscut că erau heruvimi.

21. Cei patru aveau patru fețe fiecare și patru aripi fiecare; și era o asemănare de mâini de om sub aripile lor.

22. Asemănarea fețelor lor era ca fețele pe care le văzusem la râul Chebár: înfățișarea lor și ei înșiși. Fiecare mergea drept înaintea lui.





“A divina bondade não só não rejeita as almas arrependidas, como também vai em busca das almas teimosas”. São Padre Pio de Pietrelcina