Salmos, 139

1. Ao mestre de canto. Salmo de Davi.*

1. Maestrului de cor. Al lui Davíd. Psalm. Doamne, tu mă cercetezi şi mă cunoşti;

2. Livrai-me, Senhor, do homem mau; preservai-me do homem violento,

2. ştii când mă aşez şi când mă scol; pătrunzi de departe intenţiile mele;

3. daqueles que tramam o mal no coração, que provocam discórdias diariamente,

3. fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă; toate cărările mele îţi sunt cunoscute.

4. que aguçam a língua qual serpente, que ocultam nos lábios veneno viperino.

4. Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, tu, Doamne, îl cunoşti în întregime.

5. Salvai-me, Senhor, das mãos do ímpio; preservai-me do homem violento, daqueles que tramam minha queda.

5. Tu mă învălui din faţă şi din spate şi mâna ta stă întinsă asupra mea.

6. Orgulhosos, armam laços contra mim e estendem suas redes, e junto ao caminho me colocam ciladas.

6. Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, prea înaltă ca să o pot [înţelege].

7. Digo ao Senhor: vós sois o meu Deus. Escutai, Senhor, a voz de minha súplica.

7. Unde aş putea merge departe de duhul tău şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?

8. Senhor Deus, meu poderoso apoio! Vós protegeis minha fronte no dia do combate.

8. Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti [de faţă].

9. Não atendais, Senhor, aos desejos do ímpio, não deixeis que se cumpram seus desígnios.

9. Dacă aş lua aripile aurorei şi m-aş opri dincolo de mare,

10. Que não levantem a cabeça os que me cercam; sobre eles recaia a malícia de seus lábios.

10. şi acolo mâna ta m-ar conduce şi dreapta ta m-ar ţine.

11. Carvões ardentes chovam sobre eles: sejam lançados numa fossa de onde não se ergam mais.

11. Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere şi lumina să devină noapte în jurul meu!”,

12. Não terá duração na terra a má língua; o infortúnio surpreenderá o homem violento.

12. dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, iar noaptea este luminoasă ca ziua şi întunericul este ca lumina.

13. Sei que o Senhor defende o desvalido, e faz justiça aos pobres.

13. Pentru că tu ai format rărunchii mei, m-ai ţesut în sânul mamei mele.

14. Sim, os justos celebrarão o vosso nome, e os retos poderão viver em vossa presença.

14. Te laud pentru că m-ai făcut [o făptură] atât de minunată! Lucrările tale sunt admirabile! Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta!

15.

15. Oasele mele nu erau ascunse pentru tine când am fost plămădit în taină, ţesut în chip minunat în adâncimile pământului.

16.

16. Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte şi în cartea ta îmi erau scrise toate; zilele erau fixate pe când nu era niciuna dintre ele.

17.

17. Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, de necuprins, principiile lor!

18.

18. Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul. Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.

19.

19. O, Dumnezeule, dacă l-ai nimici pe cel nelegiuit! Depărtaţi-vă de la mine, oameni [vărsători] de sânge!

20.

20. Ei vorbesc despre tine cu înşelăciune, se ridică împotriva ta pe nedrept.

21.

21. Oare nu-i urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc şi, de cei ce se ridică împotriva ta, nu mi-e silă?

22.

22. Cu ură desăvârşită îi urăsc, ca şi cum ar fi duşmanii mei.

23.

23. Cercetează-mă, Dumnezeule, şi vezi inima mea, încearcă şi cunoaşte neliniştile mele!

24.

24. Vezi dacă nu merg pe o cale greşită şi condu-mă pe calea veşniciei.