Salmos, 73

1. Hino de Asaf. Por que, Senhor, persistis em nos rejeitar? Por que se inflama vossa ira contra as ovelhas de vosso rebanho?*

1. Psalm. Al lui Asáf. Cât de bun este Dumnezeu cu Israél, cu cei curaţi cu inima!

2. Recordai-vos de vosso povo que elegestes outrora, da tribo que resgatastes para vossa possessão, da montanha de Sião onde fizestes vossa morada.

2. Dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele, puţin [a lipsit] să-mi alunece paşii,

3. Dirigi vossos passos a estes lugares definitivamente devastados; o inimigo tudo destruiu no santuário.

3. căci i-am invidiat pe cei orgolioşi când vedeam prosperitatea nelegiuţilor.

4. Os adversários rugiam no local de vossas assembleias, como troféus hastearam suas bandeiras.

4. Ei nu au [parte] de suferinţă până la moarte şi trupul lor este bine hrănit [şi sănătos].

5. Pareciam homens a vibrar o machado na floresta espessa.

5. Ei nu au parte de truda oamenilor şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

6. Rebentaram os portais do templo com malhos e martelos,

6. De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei şi violenţa este haina cu care se îmbracă.

7. atearam fogo ao vosso santuário, profanaram, arrasaram a morada do vosso nome.

7. Din grăsimea lor iese nelegiuire şi din inimile lor se revarsă gânduri rele.

8. Disseram em seus corações: “Destruamo-los todos juntos; incendiai todos os lugares santos da terra”.

8. Batjocoresc, vorbesc cu răutate, vorbesc de sus asuprind.

9. Não vemos mais nossos emblemas, já não há nenhum profeta e ninguém entre nós que saiba até quando...

9. Îşi înalţă gura lor până la ceruri şi limba lor cutreieră pământul.

10. Ó Deus, até quando nos insultará o inimigo? O adversário blasfemará vosso nome para sempre?

10. De aceea, poporul se ia după ei şi puhoiul de ape nu-i satură.

11. Por que retirais a vossa mão? Por que guardais vossa destra em vosso seio?

11. Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să ştie aceasta? Există cumva cunoaştere în Cel Preaînalt?”.

12. Entretanto, Deus é meu rei desde os tempos antigos, ele que opera a salvação por toda a terra.

12. Iată, aceştia sunt nelegiuiţii: liniştiţi întotdeauna, acumulează bogăţii!

13. Vosso poder abriu o mar, esmagastes nas águas as cabeças de dragões.

13. Aşadar, în zadar mi-am păstrat inima curată şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,

14. Quebrastes as cabeças do Leviatã, e as destes como pasto aos monstros do mar.*

14. căci sunt lovit ziua întreagă şi pedepsit [încă] de dimineaţă.

15. Fizestes jorrar fontes e torrentes, secastes rios caudalosos.

15. De-aş fi zis: „Voi vorbi ca ei”, aş fi trădat neamul fiilor tăi.

16. Vosso é o dia, a noite vos pertence: vós criastes a lua e o sol,

16. Şi am cugetat ca să înţeleg aceasta, dar anevoios lucru a fost în ochii mei

17. Vós marcastes à terra seus confins, estabelecestes o inverno e o verão.

17. până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu şi am înţeles [care este] sfârşitul lor.

18. Lembrai-vos: o inimigo vos insultou, Senhor, e um povo insensato ultrajou o vosso nome.

18. Într-adevăr, îi aşezi în loc lunecos şi-i faci să cadă în dezolare.

19. Não abandoneis ao abutre a vida de vossa pomba, não esqueçais para sempre a vida de vossos pobres.

19. Cum sunt ei abandonaţi ruinării, într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!

20. Olhai para a vossa aliança, porque todos os recantos da terra são antros de violência.

20. Ca un vis la deşteptare, Doamne, când te trezeşti, faci să se risipească chipul lor.

21. Que os oprimidos não voltem confundidos, que o pobre e o indigente possam louvar o vosso nome.

21. Când mi se frământa inima şi mă simţeam străpuns în rărunchi,

22. Levantai-vos, ó Deus, defendei a vossa causa. Lembrai-vos das blasfêmias que continuamente vos dirige o insensato.

22. eram nepriceput şi nu înţelegeam nimic, eram ca un dobitoc înaintea ta.

23. Não olvideis os insultos de vossos adversários, e o tumulto crescente dos que se insurgem contra vós.

23. Dar eu sunt pururea cu tine, m-ai prins de mâna dreaptă.

24.

24. Cu sfatul tău mă vei călăuzi, apoi mă vei lua în glorie.

25.

25. Pe cine am eu în ceruri, [afară de tine]? Şi, fiind cu tine, nu mai am altă dorinţă pe pământ.

26.

26. Chiar dacă se mistuie trupul meu şi inima mea, stânca inimii mele şi partea mea e Dumnezeu în veci.

27.

27. Iată, cel ce se îndepărtează de tine va pieri, îi vei nimici pe toţi cei care se desfrânează.

28.

28. Iar pentru mine, binele meu este să mă apropii de Dumnezeu: am căutat refugiul în Domnul Dumnezeu, ca să vestesc toate lucrările tale [în faţa porţilor fiicei Siónului].