Salmos, 141

1. Hino de Davi, quando estava na caverna. Oração.*

1. Psalm. Al lui Davíd. Strig către tine, Doamne, grăbeşte-te în ajutorul meu, pleacă-ţi urechea la glasul meu când te chem!

2. Minha voz lança um grande brado ao Senhor, em alta voz imploro ao Senhor.

2. Rugăciunea mea să se înalţe spre tine ca fumul de tămâie, ridicarea mâinilor mele să fie în faţa ta ca ofranda de seară.

3. Ponho diante dele a minha inquietação, eu lhe exponho toda a minha angústia.

3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!

4. Na hora em que meu espírito desfalece, vós conheceis o meu caminho. Na senda em que ando, ocultaram-me um laço.

4. Să nu mi se plece inima spre niciun lucru rău, spre uneltiri nelegiuite, [împreună] cu nelegiuiţii şi cu făcătorii de rele; să nu mă înfrupt din delicatesele lor!

5. Olho para a direita e vejo: não há ninguém que cuide de mim. Não existe para mim um refúgio, ninguém que se interesse pela minha vida.

5. Să mă lovească cel drept şi cel credincios să-mi facă reproşuri, nu-mi voi mai turna niciodată pe cap untdelemn înmiresmat şi rugăciunea mea va fi continuă împotriva răutăţilor lor!

6. Eu vos chamo, Senhor, vós sois meu refúgio, meu quinhão na terra dos vivos.

6. Judecătorii lor să fie aruncaţi de pe stânci atunci vor auzi cuvintele mele, că sunt plăcute.

7. Atendei ao meu clamor, porque estou numa extrema miséria. Livrai-me daqueles que me perseguem, porque são mais fortes do que eu.*

7. Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ne-au risipit oasele în gura locuinţei morţilor.

8. Tirai-me desta prisão, para que possa agradecer ao vosso nome. Os justos virão rodear-me, quando me tiverdes feito este benefício.

8. Doamne Dumnezeule, către tine sunt [îndreptaţi] ochii mei, la tine caut adăpost; fii apărătorul sufletului meu!

9.

9. Păzeşte-mă de laţul pe care mi l-au întins şi de cursa făcătorilor de rele!

10.

10. Să cadă cei nelegiuiţi în laţurile lor până ce eu voi trece [neatins]!