Evanghelia după sf. Ioan, 4
15. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!”.
15. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!”.
Capitolul 4 din Evanghelia lui Ioan raportează întâlnirea lui Isus cu o femeie samariteană lângă fântâna lui Iacob. În timpul conversației, Isus dezvăluie că El este Mesia așteptată și femeia vor împărtăși veștile cu conaționalii ei. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
1 Corinteni 3:6: „Am plantat, Apollo udat, dar Dumnezeu a fost cel care a dat creșterea”. Acest verset se referă la metafora recoltei pe care Isus o folosește în timpul conversației cu femeia samariteană, arătând că sămânța pe care a plantat -o va germina în viața eternă.
Ioan 6:35: „Eu sunt pâinea vieții, cel care vine la mine nu va fi foame, iar cel care crede în mine nu va fi niciodată însetat”. În acest verset, Isus folosește un limbaj metaforic pentru a explica că El este sursa apei vii, care stinge setea spirituală a femeii samaritene.
Psalmul 36:9: „Căci sursa de viață este în tine; datorită luminii tale, vedem lumina”. Acest psalm se referă la revelația lui Isus la femeia samariteană ca sursă a apei vii și a luminii care ghidează pentru mântuire.
Ioan 7:38: „Cine crede în mine, așa cum spune Scriptura, râurile de apă vie vor fugi din pântecele lui”. Acest verset se referă la metafora apei vii folosite de Isus în timpul conversației cu femeia samariteană și arată cum credința în Isus se poate revărsa în binecuvântări pentru ceilalți.
1 Ioan 4:16: „Și știm și credem în dragoste pe care Dumnezeu îl are pentru noi. Dumnezeu este iubire, iar cel care rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și în Dumnezeu în El”. Acest verset se referă la mesajul iubirii pe care Isus îl împărtășește cu femeia samariteană și arată cum credința în Dumnezeu poate transforma viața oamenilor.
“Deve-se caminhar em nuvens cada vez que se termina uma confissão!” São Padre Pio de Pietrelcina
