Katolinen Raamattu
 

Cartea întâi a lui Samuél, 25

29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să-ţi caute viaţa, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul duşmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praştie.

Aiheeseen liittyvät säkeet Cartea întâi a lui Samuél, 25:

1 Samuel 25 povestește povestea lui Abigail, soția lui Nabal, un bărbat nepoliticos și prost, care refuză să -i ajute pe David și pe oamenii săi într -un moment de necesitate. Abigail, la rândul său, ia inițiativa de a oferi hrană și consumabile pentru David, evitând astfel un război între soțul ei și viitorul rege. Următoarele versete sunt legate de subiectele abordate în acest capitol:

Proverbe 15:1: „Răspunsul ușor deviază furorea, dar cuvântul durează furia”. Abigail este un exemplu despre modul în care un răspuns amabil poate evita conflictul și poate promova pacea.

Proverbe 21:9: "Este mai bine să trăiești într -un colț de acoperiș decât să ai ca însoțitor la o casă mare o femeie certă." Nabal este un exemplu de om nepoliticos și cert, care ajunge într -o situație periculoasă din cauza comportamentului său.

Proverbe 25:21-22: „Dacă dușmanul tău îi este foame, dă-i pâine să mănânce; și dacă este sete, dă-i apă să bea; căci îi vei înnebuni pe brațe în viață pe cap, iar Domnul vă va răsplăti”. Abigail demonstrează generozitate și compasiune prin furnizarea de mâncare și consumabile lui David și bărbaților ei, chiar dacă știa că soțul ei era un bărbat nepoliticos și prost.

Eclesiastes 7:9: „Nu te grăbi în spiritul tău la furie, pentru că mânia se sprijină în proști”. David arată înțelepciunea refuzând să riposteze împotriva lui Nabal și a oamenilor săi, deși a fost insultat și lipsit de respect.

Romani 12:19: „Nu te vei răzbuna, iubit, ci dă mânia lui Dumnezeu, pentru că este scris, al meu este răzbunarea; voi răsplăti, spune Domnul”. David are încredere în Dumnezeu pentru a face față celor care îl jignesc, în loc să caute răzbunare pe ai săi.





“Há alegrias tão sublimes e dores tão profundas que não se consegue exprimir com palavras. O silêncio é o último recurso da alma, quando ela está inefavelmente feliz ou extremamente oprimida!” São Padre Pio de Pietrelcina