Katolinen Raamattu
 

Cartea întâi a lui Samuél, 17

51. Davíd a alergat, a ajuns la filistean, i-a luat sabia din teacă, l-a ucis şi i-a tăiat cu ea capul. Filistenii au văzut că murise eroul lor şi au luat-o la fugă.

Aiheeseen liittyvät säkeet Cartea întâi a lui Samuél, 17:

1 Samuel 17 spune povestea lui David și Goliat, unde David, un păstor de oaie tânără, se confruntă cu gigantul Filisteu Goliath și îl învinge cu o singură piatră. Acest capitol abordează subiecte precum credința, curajul, încrederea în Dumnezeu și capacitatea de a depăși provocările.

Psalmul 56:3: „În ziua în care mă tem, voi avea încredere în tine”. Acest verset subliniază importanța încrederii în Dumnezeu, chiar și în perioadele de frică și incertitudine, ceea ce este o atitudine pe care David o demonstrează în timpul luptei sale împotriva lui Goliat.

Proverbe 21:31: „Calul este pregătit pentru ziua de luptă, dar victoria vine de la Domnul”. Acest verset arată că, deși ne putem pregăti pentru a face față provocărilor, victoria provine de la Dumnezeu, iar David are încredere în Dumnezeu pentru a -l ajuta să -l învingă pe Goliat.

Isaia 41:10: „Nu te teme, pentru că sunt cu tine; nu te bântui, pentru că eu sunt Dumnezeul tău; te întăresc și te ajut și te susțin cu mâna mea dreaptă credincioasă”. Acest verset vorbește despre protecție și ajută Dumnezeu să ofere copiilor Săi, ce experimentează David atunci când se confruntă cu Goliat cu încredere.

Filipeni 4:13: „Pot face tot ce mă întărește”. Acest verset arată că putem depăși orice provocare cu ajutorul lui Dumnezeu și că puterea vine din ea. David demonstrează acest lucru atunci când se confruntă cu Goliat fără teamă, având încredere în Dumnezeu pentru a -l ajuta să câștige.

2 Timotei 1:7: „Căci Dumnezeu nu ne -a dat spiritul fricii, ci de cetate, de dragoste și de moderație”. Acest verset evidențiază importanța curajului și puterii în perioadele dificile demonstrează David, înfruntându -se pe Goliat, încredind în ajutorul și protecția lui Dumnezeu.





“Esforce-se, mesmo se for um pouco, mas sempre…” São Padre Pio de Pietrelcina