Katolinen Raamattu
 

Cartea a doua a Cronicilor, 9

29. Celelalte fapte ale lui Solomón, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise între Faptele lui Natán, profetul, în Profeţia lui Ahía din Şílo şi în Viziunile lui Ído, văzătorul, despre Ieroboám, fiul lui Nebát?

Aiheeseen liittyvät säkeet Cartea a doua a Cronicilor, 9:

2 Chronicles 9 raportează vizita reginei Sabatului către regele Solomon, care a impresionat -o cu înțelepciunea și bogățiile ei. Ea a oferit cadouri lui Solomon, iar capitolul descrie măreția regelui și a împărăției sale.

Proverbe 10:22: „Binecuvântarea Domnului este cea care se îmbogățește și El nu adaugă durere”. Acest verset vorbește despre modul în care bogăția adevărată provine de la Dumnezeu și nu poate fi atinsă doar prin bunuri materiale, cum ar fi darurile pe care regina Sabatului le -a oferit Solomon.

Ecclesiastes 7:12: „Pentru că înțelepciunea servește ca apărare, deoarece banii servesc ca apărare; dar excelența cunoașterii este că înțelepciunea dă viață posesorului său”. Acest verset subliniază importanța înțelepciunii, care a fost unul dintre atributele care l -au impresionat pe regina Sabatului din Solomon.

Matei 6:33: „Dar căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste lucruri vă vor fi adăugate”. Acest verset ne amintește că trebuie să -l punem pe Dumnezeu mai întâi în viața noastră și că El ne va oferi toate lucrurile de care avem nevoie.

1 Regi 10:23: „Astfel, regele Solomon a depășit toți regii pământului, atât în ​​bogății, cât și în înțelepciune”. Acest verset consolidează tema principală a 2 Cronicile 9, care este măreția lui Solomon ca rege și înțelepciunea sa.

Psalmul 72:1-2: "Dumnezeule, dă-i regelui judecății voastre și neprihănirea voastră către Fiul Regelui. Judecă-ți poporul cu dreptatea și săracul tău cu judecată." Acest psalm este o rugăciune pentru bunăstarea regelui, care este responsabil pentru guvernarea cu dreptatea și îngrijirea poporului său, așa cum a făcut Solomon în domnia sa.





“A pessoa que nunca medita é como alguém que nunca se olha no espelho e, assim, não se cuida e sai desarrumada. A pessoa que medita e dirige seus pensamentos a Deus, que é o espelho de sua alma, procura conhecer seus defeitos, tenta corrigi-los, modera seus impulsos e põe em ordem sua consciência.” São Padre Pio de Pietrelcina