1. Ezechía a trimis în tot Israélul şi Iúda şi a scris scrisori şi lui Efraím şi lui Manáse ca să vină la casa Domnului, la Ierusalím, să celebreze Paştele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israél.

2. Regele, căpeteniile lui şi toată adunarea au ţinut sfat la Ierusalím ca să celebreze Paştele în luna a doua.

3. Căci nu au putut să-l celebreze în acel timp, pentru că nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalím.

4. Lucrul acesta a fost plăcut în ochii regelui şi în ochii întregii adunări.

5. Au hotărât un anunţ care să fie dus în tot Israélul, de la Béer-Şéba până la Dan, ca să vină la Ierusalím să celebreze Paştele [în cinstea] Domnului Dumnezeului lui Israél. Căci de mult nu mai fusese celebrat după cum era scris.

6. Alergătorii au mers cu scrisorile din partea regelui şi a căpeteniilor sale în tot Israélul şi Iúda. Şi, după porunca regelui, au zis: „Fii ai lui Israél, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Israél, ca să se întoarcă şi el la rămăşiţa care a scăpat din mâna regilor Asíriei!

7. Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri care au fost infideli faţă de Domnul Dumnezeul părinţilor lor şi care au fost daţi distrugerii, după cum vedeţi!

8. Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la sanctuarul lui pe care l-a sfinţit pentru vecie şi slujiţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru pentru ca să se întoarcă de la voi furia mâniei sale!

9. Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor afla milă la cei care i-au deportat; ei se vor întoarce în această ţară, căci Domnul Dumnezeul vostru este îndurător şi milostiv şi nu-şi va întoarce faţa de la voi dacă voi vă întoarceţi la el”.

10. Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraím şi Manáse, până la Zabulón. Dar ei au râs şi şi-au bătut joc de ei.

11. Însă câţiva oameni din Aşér, din Manáse şi Zabulón s-au umilit şi au venit la Ierusalím.

12. În Iúda, de asemenea, a fost mâna lui Dumnezeu şi le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, la cuvântul Domnului.

13. S-a adunat la Ierusalím mult popor ca să facă Sărbătoarea Ázimelor în luna a doua: era o adunare foarte numeroasă.

14. S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalím; au îndepărtat şi altarele pentru incens şi le-au aruncat în torentul Cédron.

15. Au înjunghiat Paştele în a paisprezecea zi a lunii a doua. Preoţii şi levíţii s-au umilit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în casa Domnului.

16. Ei stăteau la locurile lor după regula lor, conform legii lui Moise, omul lui Dumnezeu, iar preoţii stropeau cu sângele [luat] de la levíţi.

17. Căci erau mulţi din adunare care nu se sfinţiseră; iar levíţii [aveau misiunea] să înjunghie mieii de Paşti pentru toţi cei care nu erau puri şi să-i sfinţească pentru Domnul.

18. Căci o mare parte din popor, mulţi din Efraím, Manáse, Isahár şi Zabulón nu se purificaseră şi au mâncat Paştele, însă nu după cum este scris. Dar Ezechía s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, care este bun, să-i ierte pe toţi

19. cei ce şi-au pus inima să-l caute pe Dumnezeu, pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, chiar dacă nu conform cu puritatea sanctuarului!”.

20. Domnul l-a ascultat pe Ezechía şi a vindecat poporul.

21. Fiii lui Israél care se aflau la Ierusalím au făcut Sărbătoarea Ázimelor timp de şapte zile cu mare bucurie. Iar levíţii şi preoţii îl lăudau pe Domnul cu instrumente puternice ale Domnului.

22. Ezechía a vorbit la inimă tuturor levíţilor care aveau o pricepere în înţelegerea a ceea ce este bun înaintea Domnului. Ei au mâncat ceea ce era stabilit timp de şapte zile, aducând jertfe de împăcare şi preamărindu-l pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

23. Toată adunarea a ţinut sfat să celebreze alte şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie [încă] şapte zile.

24. Căci Ezechía, regele lui Iúda, a dat pentru adunare o mie de viţei şi şapte mii de oi; apoi, căpeteniile au dat pentru adunare o mie de viţei şi zece mii de oi. Mulţi preoţi s-au sfinţit.

25. S-a bucurat toată adunarea lui Iúda, preoţii, levíţii şi toată adunarea celor care au venit din Israél şi a străinilor care au venit din ţara lui Israél sau care locuiau în Iúda.

26. A fost mare bucurie la Ierusalím. Din zilele lui Solomón, fiul lui Davíd, regele lui Israél, nu mai fusese la Ierusalím aşa ceva.

27. Preoţii şi levíţii s-au sculat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor a fost auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la locuinţa sa cea sfântă, până la cer.




“Deus ama quem segue o caminho da virtude.” São Padre Pio de Pietrelcina