Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 6

1. Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care era mare asupra oamenilor.

2. Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie, avere şi glorie şi nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său îşi dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deşertăciune şi o mare slăbiciune.

3. Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] şi dacă trăieşte mulţi ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri şi nici nu are un mormânt, am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.

4. Căci acesta vine în deşertăciune şi se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.

5. El nu a văzut nici soarele şi nu l-a cunoscut, şi totuşi odihna lui este mai mare decât a acestuia.

6. Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani şi nu ar vedea binele, oare nu merge în acelaşi loc cu toţi?

7. Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi sufletul lui nu se satură.

8. Ce avantaj are înţeleptul faţă de nesimţit? Şi ce-i [foloseşte] celui umil să ştie că merge înaintea celor vii?

9. Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

10. Ceea ce este deja i s-a pus numele şi este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.

11. Căci sunt lucruri multe care măresc deşertăciunea: ce avantaj are omul?

12. Cine ştie ce este bine pentru om în viaţă; în timpul zilelor vieţii lui deşarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?