1. Aminteşte-ţi de cel care te-a creat în zilele tinereţii tale, până să vină zilele cele rele şi să fii atins de anii despre care vei spune: „Nu am nicio plăcere în ei”,

2. până să se întunece soarele, lumina, luna şi stelele şi să se întoarcă norii după ploaie,

3. până în ziua când vor tremura paznicii casei şi se vor încovoia oamenii puternici, vor înceta cele care macină, căci vor fi puţine, şi se vor întuneca cele care privesc prin ferestre.

4. Atunci vor fi închise cele două uşi [care dau] spre stradă, va cădea zgomotul râşniţei; [oamenii] se vor ridica la glasul păsării şi vor înceta toate fiicele cântecului.

5. Atunci se vor teme de înălţime şi de teroarea de pe drum; dar va înflori migdalul, se va da deoparte lăcusta şi va fi rupt caperul. Căci orice om va merge spre casa veşniciei sale şi cei care jelesc se vor învârti pe stradă

6. până când se va rupe funia de argint şi se va sfărâma vasul de aur, până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului şi se va sfărâma roata de la fântână,

7. până se va întoarce pulberea în pământ, aşa cum a fost, şi până când duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.

8. Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deşertăciune!

9. Pe lângă [faptul] că a fost înţelept, Qohelét a mai învăţat poporul cunoaşterea, şi-a plecat urechea, a cercetat şi a întocmit multe proverbe.

10. Qohelét a căutat să găsească cuvinte plăcute, iar ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.

11. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe şi stăpânii culegerilor, ca nişte ţăruşi înfipţi: ele sunt date de un singur păstor.

12. În rest, fiule, învaţă din acestea! A face multe cărţi nu are capăt şi studiul mult oboseşte trupul.

13. Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor: teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om!

14. Căci Dumnezeu va aduce orice lucrare la judecată, pe lângă cele ascunse, fie bune, fie rele.





“Vive-se de fé, não de sonhos.” São Padre Pio de Pietrelcina