1. „Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al îndurării, care ai creat toate prin cuvântul tău,

2. care cu înţelepciune l-ai constituit pe om ca să stăpânească toate creaturile făcute de tine,

3. să rânduiască lumea în sfinţenie şi dreptate şi să facă judecată cu suflet drept,

4. dă-mi înţelepciunea care şade alături de tine pe tron şi nu mă exclude dintre copiii tăi!

5. Căci eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi prea mic ca să înţeleg judecata şi legile.

6. Căci chiar dacă ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, fiind lipsit de înţelepciunea de la tine, ar fi considerat de nimic.

7. Tu m-ai ales rege al poporului tău şi judecător al fiilor şi al fiicelor tale.

8. Mi-ai spus să construiesc un templu pe muntele tău cel sfânt, un altar, în cetatea locuirii tale, copie a cortului sfânt pe care l-ai pregătit de la început.

9. Cu tine este înţelepciunea care cunoaşte lucrările tale, era prezentă când ai făcut lumea; ea ştie ce este plăcut în ochii tăi şi ce este conform cu poruncile tale.

10. Fă-o să vină din cerurile tale sfinte şi, de la tronul gloriei tale, trimite-o ca să trudească fiind alături de mine şi eu să cunosc ce este plăcut înaintea ta!

11. Ea ştie toate şi înţelege; mă va călăuzi cu chibzuință în toate acţiunile mele şi mă va păzi cu gloria ei.

12. Şi lucrările mele vor fi plăcute, voi judeca drept poporul tău şi voi fi vrednic de tronul tatălui meu.

13. Care om va cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul?

14. Gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure.

15. Căci trupul coruptibil îngreunează sufletul şi trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji.

16. Cu dificultate ne reprezentăm cele de pe pământ şi descoperim cu trudă cele la îndemână, dar celor din cer, cine le va da de urmă?

17. Cine ar fi cunoscut planul tău dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău Cel Sfânt din înălţimi?

18. Astfel au fost îndreptate căile celor de pe pământ, oamenii au învăţat cele plăcute ţie şi au fost mântuiţi prin înţelepciune.





“A divina bondade não só não rejeita as almas arrependidas, como também vai em busca das almas teimosas”. São Padre Pio de Pietrelcina