Cartea Înţelepciunii, 15

1. Dar tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi fidel, îndelung răbdător şi guvernezi cu îndurare toate.

2. Chiar dacă păcătuim, suntem ai tăi. Şi, cunoscând puterea ta, nu vom mai păcătui, ştiind că suntem consideraţi ai tăi.

3. Căci a te înţelege este dreptatea desăvârşită şi a cunoaşte puterea ta este rădăcina nemuririi.

4. Nu ne-a înşelat invenţia malefică a oamenilor, nici truda neroditoare a zugravilor de umbre, forme vopsite cu diferite culori,

5. a căror vedere face să vină pofta în cei nepricepuţi şi să tânjească la imaginea moartă, formă fără suflare.

6. Iubitori de rele şi vrednici de astfel de speranţe sunt şi cei care fac şi cei care tânjesc şi cei ce aduc cult [acestora].

7. Olarul frământă cu trudă pământul moale şi plăsmuieşte ceva spre folosul nostru. Fiecare este plăsmuit din acelaşi lut: şi vase care servesc pentru lucrări curate, şi pentru cele contrare, toate în acelaşi fel. Cât priveşte folosirea fiecăruia, judecător este lucrătorul în lut.

8. El plăsmuieşte cu trudă inutilă, din acelaşi lut, un dumnezeu zadarnic, care, născut cu puţin înainte din pământ, merge după puţin [acolo] de unde a fost luat, când i se va cere cont de suflet.

9. El nu are preocupare că este gata să moară şi că are viaţa scurtă, ci se ia la întrecere cu aurarii şi cu argintarii, îi imită pe lucrătorii în bronz şi consideră glorie că plăsmuieşte lucruri false.

10. Cenuşă este inima lui, speranţa lui, mai de nimic decât pământul şi viaţa lui, mai de necinstit decât lutul.

11. Căci nu-l cunoaşte pe cel care l-a plăsmuit, cel care l-a făcut insuflându-i duhul şi comunicându-i duhul de viaţă.

12. A considerat că e un joc de copii viaţa noastră şi că viaţa este un târg profitabil. Spune: „Trebuie să câştigi de oriunde, chiar şi din rău”.

13. El ştie mai mult decât toţi că păcătuieşte făcând din materie pământească obiecte uşor de spart şi [chipuri] cioplite.

14. Toţi sunt fără de minte şi sărmani, mai mult decât sufletul unui copilaş. Sunt duşmani ai poporului tău, pe care ei l-au oprimat.

15. Căci pe toţi idolii neamurilor i-au considerat dumnezei ei, care nu au uzul ochilor pentru vedere, nici nări pentru respirarea aerului, nici urechi pentru a auzi, nici degetele mâinilor pentru pipăit, iar picioarele lor sunt inutile pentru mers.

16. Un om i-a făcut şi un duh împrumutat i-a plăsmuit, căci niciun om nu poate să plăsmuiască un dumnezeu asemenea sieşi.

17. Fiind muritor, el înfăptuieşte o fiinţă moartă cu mâinile sale nelegiuite; este mai bun decât cei cărora le aduce cult, căci el trăieşte, dar aceia, niciodată.

18. Ei aduc cult animalelor celor mai urâte, care, comparaţi în nebunie, sunt mai răi decât alţii.

19. Se întâmplă să nu fie atât de frumoase, încât să fie de dorit, ca la vederea [altor] animale, căci ei au fugit de lauda lui Dumnezeu şi de binecuvântarea lui.