Cartea Înţelepciunii, 8

1. Ea se întinde cu putere de la un capăt la altul şi guvernează toate cu bunătate.

2. Pe aceasta am iubit-o şi am căutat-o din tinereţea mea, am căutat să o iau de mireasă pentru mine şi m-am îndrăgostit de frumuseţea ei.

3. Ea glorifică originea ei nobilă, pentru că trăieşte împreună cu Dumnezeu şi stăpânul a toate a iubit-o.

4. Este iniţiată în ştiinţa lui Dumnezeu şi alege lucrările lui.

5. Dacă bogăţia este un bun de dorit în viaţă, ce este mai bogat decât înţelepciunea care produce toate?

6. Dacă priceperea produce, cine este un artizan mai bun decât ea între fiinţe?

7. Dacă cineva iubeşte dreptatea, trudele sale sunt virtuţi. Ea învaţă prudenţa şi priceperea, dreptatea şi tăria; nimic nu le este mai folositor oamenilor în viaţă decât acestea.

8. Dacă cineva doreşte o experienţă vastă, ea cunoaşte cele din vechime şi prevede cele ce stau să vină, înţelege întorsăturile cuvintelor şi dezleagă enigmele, cunoaşte dinainte semnele şi minunile şi sfârşitul timpurilor şi vremurilor.

9. De aceea, am hotărât să o iau ca tovarăşă de viaţă, ştiind că îmi va fi sfetnic în cele bune şi mângâiere în preocupări şi în tristeţe.

10. Prin ea voi avea glorie între mulţimi şi cinste de la bătrâni, deşi tânăr.

11. Voi fi găsit ascuţit la judecată şi în văzul celor puternici voi fi admirat.

12. Dacă voi tăcea, ei vor aştepta; dacă voi grăi, se vor apropia; dacă voi vorbi mai mult, îşi vor pune mâna la gură.

13. Prin ea voi avea nemurire şi voi lăsa amintire veşnică celor de după mine.

14. Voi guverna popoare şi neamuri mi se vor supune.

15. Se vor teme, auzind de mine, tiranii cruzi; mă voi arăta bun faţă de mulţime şi voi fi bărbătos în luptă.

16. Intrând în casa mea, mă voi odihni cu ea, căci tovărăşia ei nu are amărăciune şi nici chin, conviețuirea cu ea, ci bucurie şi veselie.

17. Gândind astfel în mine şi având grijă în inima mea că nemurirea este în înrudirea cu înţelepciunea

18. şi în prietenia ei este plăcere nobilă, în truda mâinilor ei este bogăţie inepuizabilă, în întovărăşirea cu ea, priceperea şi faimă în comuniunea cu ale sale cuvinte, mergeam de jur împrejur căutând să o iau la mine.

19. Eram un copil cu o fire bună şi am primit un suflet bun.

20. Mai mult, bun fiind, am venit într-un corp neîntinat.

21. Ştiind că nu voi [putea] fi cumpătat dacă Dumnezeu nu dă – şi aceasta este pricepere: să ştii al cui este harul – m-am îndreptat spre Domnul, l-am rugat şi i-am spus din toată inima mea: