Salmos, 31

1. De Davi. Hino. Feliz aquele cuja iniquidade foi perdoada, cujo pecado foi absolvido.*

1. Maestrului de cor. Psalm. Al lui Davíd.

2. Feliz o homem a quem o Senhor não argúi de falta, e em cujo coração não há dolo.*

2. Doamne, în tine am căutat refugiu, să nu fiu făcut nicicând de ruşine; mântuieşte-mă în dreptatea ta!

3. Enquanto me conservei calado, meus ossos se mirraram, entre contínuos gemidos.

3. Pleacă-ţi urechea spre mine, grăbeşte-te să mă eliberezi! Fii pentru mine o stâncă de scăpare, o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!

4. Pois, dia e noite, vossa mão pesava sobre mim; minhas forças se esgotavam as forças como nos ardores do verão.

4. Tu eşti stânca mea, cetatea mea, pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă!

5. Então eu vos confessei o meu pecado, e não mais dissimulei a minha culpa. Disse: “Sim, vou confessar ao Senhor a minha iniquidade”. E vós perdoastes a pena do meu pecado.

5. Fă-mă să ies din laţul pe care mi l-au întins, căci tu eşti tăria mea!

6. Assim também todo fiel recorrerá a vós, no momento da necessidade. Quando transbordarem muitas águas, elas não chegarão até ele.

6. În mâinile tale îmi încredinţez duhul, tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.

7. Vós sois meu asilo, das angústias me preservareis e me envolvereis na alegria de minha salvação.

7. Tu urăşti pe cei care păzesc deşertăciunile idolilor, eu însă îmi pun încrederea [numai] în Domnul.

8. “Vou te ensinar – dizeis –, vou te mostrar o caminho que deves seguir; vou te instruir, fitando em ti os meus olhos:

8. Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta, căci ai privit la umilinţa mea, tu cunoşti frământările sufletului meu.

9. não queiras ser sem inteligência como o cavalo, como o muar, que só ao freio e à rédea submetem seus ímpetos; de outro modo não se chegam a ti.”

9. Nu m-ai lăsat în mâna duşmanului şi ai pus în loc sigur picioarele mele.

10. São muitos os sofrimentos do ímpio. Mas quem espera no Senhor, sua misericórdia o envolve.

10. Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul şi trupul.

11. Ó justos, alegrai-vos e regozijai-vos no Senhor. Exultai todos vós, retos de coração.

11. Căci se sfârşeşte în durere viaţa mea şi anii mei în suspine; sărăcia mi-a sleit puterile şi oasele mele s-au uscat.

12.

12. Am ajuns de ocara tututor asupritorilor mei: spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei; cei care mă văd pe drum mă ocolesc.

13.

13. Sunt dat uitării ca un mort, ca unul fără inimă, am ajuns ca o oală spartă.

14.

14. Când aud învinuirile multora, groaza mă înconjoară; când împreună se înţeleg între ei împotriva mea, uneltesc să-mi ia sufletul.

15.

15. Dar eu mă încred în tine, Doamne, şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,

16.

16. soarta mea este în mâinile tale!”. Scapă-mă din mâna duşmanilor mei şi de cei care mă urmăresc!

17.

17. Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău, mântuieşte-mă în îndurarea ta!

18.

18. Doamne, să nu fiu făcut de ruşine, pentru că am strigat spre tine; cei răi să fie făcuţi de ruşine şi [să coboare] muţi în locuinţa morţilor!

19.

19. Fă să tacă buzele mincinoase, care vorbesc cu aroganţă împotriva celui drept cu trufie şi dispreţ!

20.

20. Cât de mare este bunătatea ta, Doamne, pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine şi cu care îi copleşeşti pe cei care caută refugiu în tine înaintea fiilor oamenilor!

21.

21. Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale de uneltirile oamenilor, îi adăposteşti în cortul tău, departe de limbile care îi clevetesc.

22.

22. Binecuvântat să fie Domnul, căci îndurarea lui a făcut pentru mine lucruri minunate, într-o cetate întărită!

23.

23. În neliniştea mea, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea ochilor tăi”, dar tu ai ascultat glasul rugăciunii mele când am strigat către tine.

24.

24. Iubiţi-l, aşadar, pe Domnul, voi, toţi cei credincioşi ai lui! Domnul păzeşte pe cei fideli şi pedepseşte cu vârf şi îndesat pe cei trufaşi!

25.

25. Fiţi tari, să se întărească inimile voastre, voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul!