Salmos, 125

1. Cântico das peregrinações. Quando o Senhor reconduzia os cativos de Sião, estávamos como sonhando.*

1. Cântare a treptelor. Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Siónului: el nu se clatină, ci rămâne în veac.

2. Em nossa boca só havia expressões de alegria, e em nossos lábios canto de triunfo. Entre os pagãos se dizia: “O Senhor fez por eles grandes coisas”.

2. Munţii înconjoară Ierusalímul şi Domnul stă împrejurul poporului său de acum şi până-n veac.

3. Sim, o Senhor fez por nós grandes coisas; ficamos exultantes de alegria!

3. Sceptrul celui nelegiuit nu va rămâne peste moştenirea celor drepţi, ca nu cumva cei drepţi să-şi întindă mâinile spre nelegiuire.

4. Mudai, Senhor, a nossa sorte, como as torrentes nos desertos do sul.

4. Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima!

5. Os que semeiam entre lágrimas, recolherão com alegria.

5. Iar pe cei ce se abat pe [cărări] strâmbe, Domnul va face să vină peste ei faptele nedreptăţii. Pace peste Israél!

6. Na ida, caminham chorando os que levam a semente a aspergir. Na volta, virão com alegria, quando trouxerem os seus feixes.

6.