1. Psalm. Al lui Asáf. Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta, au întinat templul tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalímul într-o grămadă de pietre.

2. Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului.

3. Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalímului şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.

4. Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.

5. Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit? Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

6. Revarsă mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc, asupra domniilor care nu cheamă numele tău,

7. căci l-au devorat pe Iacób şi locuinţa sa au devastat-o.

8. Nu mai lua în seamă împotriva noastră nelegiuirile celor de odinioară, ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta! Căci suntem cu totul lipsiţi de putere.

9. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!

10. De ce să spună neamurile [păgâne]: „Unde este Dumnezeul lor?”. Să se cunoască între neamuri răzbunarea înaintea ochilor noştri, pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi!

11. Să ajungă până la tine gemetele celor prinşi în război, scapă cu braţul tău puternic pe cei [condamnaţi] la moarte.

12. Fă să se întoarcă asupra vecinilor noştri înşeptit insulta cu care te-au insultat, Doamne!

13. Iar noi, poporul tău şi turma păşunii tale, te vom lăuda în veci şi vom vesti lauda ta din generaţie în generaţie.





“O amor é a rainha das virtudes. Como as pérolas se ligam por um fio, assim as virtudes, pelo amor. Fogem as pérolas quando se rompe o fio. Assim também as virtudes se desfazem afastando-se o amor”. São Padre Pio de Pietrelcina