Eclesiástico, 1

1. Toda a sabedoria vem do Senhor Deus, ela sempre esteve com ele. Ela existe antes de todos os séculos.

1. Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu el este în veci.

2. Quem pode contar os grãos de areia do mar, as gotas de chuva, os dias do tempo? Quem pode medir a altura do céu, a extensão da terra, a profundidade do abismo?

2. Nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele veşniciei, cine le va număra?

3. Quem pode penetrar a sabedoria divina, anterior a tudo?

3. Înălţimea cerului şi lărgimea pământului, abisul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?

4. A sabedoria foi criada antes de todas as coisas, a inteligência prudente existe antes dos séculos!

4. Înainte de toate a fost creată înţelepciunea şi înţelegerea priceperii este din veşnicie.

5. O Verbo de Deus nos céus é fonte de sabedoria, seus caminhos são os mandamentos eternos.

5. Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu în înălţimi şi căile ei sunt porunci veşnice.

6. A quem foi revelada a raiz da sabedoria? Quem pode discernir os seus artifícios?

6. Rădăcina înţelepciunii cui i-a fost revelată? şi subtilităţile ei cine le-a cunoscut?

7. A quem foi mostrada e revelada a ciência da sabedoria? Quem pode compreender a multiplicidade de seus caminhos?

7. Cunoaşterea înţelepciunii cui i-a fost revelată? Şi marea sa experienţă cine a înţeles-o?

8. Somente o Altíssimo, criador onipotente, rei poderoso e infinitamente temível, Deus dominador, sentado no seu trono;

8. Unul este cel înţelept, foarte de temut, aşezat pe tronul său.

9. foi ele quem a criou no Espírito Santo, quem a viu, numerada e medida;*

9. Domnul însuşi a creat-o, a văzut-o şi a măsurat-o şi a revărsat-o peste toate lucrările sale,

10. ele a aspergiu em todas as suas obras, sobre toda a carne, à medida que a repartiu, e deu-a àqueles que a amavam.

10. la orice făptură, după dărnicia lui, a dăruit-o celor care îl iubesc. Iubirea lui Dumnezeu este înţelepciune glorioasă; celor care văd o împarte pentru ca să o privească.

11. O temor do Senhor é uma glória, um motivo de glória, uma fonte de alegria, uma coroa de regozijo.

11. Teama de Domnul este glorie şi mândrie, şi bucurie şi coroană de veselie.

12. O temor do Senhor alegra o coração. Ele nos dá alegria, regozijo e longa vida.

12. Teama de Domnul va înveseli inima, va da bucurie, veselie şi lungime a zilelor. Teama de Domnul este dar de la Domnul şi conduce pe căile iubirii.

13. Quem teme o Senhor se sentirá bem no instante derradeiro, no dia da morte será abençoado.

13. Celui care se teme de Domnul îi va fi bine în cele din urmă şi va fi binecuvântat în ziua sfârşitului său.

14. O amor de Deus é uma sabedoria digna de ser honrada.

14. Începutul înţelepciunii este să te temi de Domnul şi la cei credincioşi, a fost creată în sânul mamei pentru ei.

15. Aqueles a quem ela se mostra amam-na logo que a veem, logo que reconhecem os prodígios que realiza.

15. Cu oamenii, el şi-a făcut cuib, temelie veşnică, şi cu descendenţa lor ea va fi fidelă.

16. O temor do Senhor é o início da sabedoria. Ela foi criada com os homens fiéis no seio de sua mãe, ela caminha com as mulheres de escol, vemo-la na companhia dos justos e dos fiéis.

16. Plinătatea înţelepciunii este să te temi de Domnul şi ea îi îmbată cu roadele sale.

17. O temor do Senhor é a religião da ciência.*

17. Toată casa lor o va umple de ceea ce doresc şi hambarele, de roadele ei.

18. Essa religião guarda e santifica o coração; ela lhe traz satisfação e alegria.

18. Coroana înţelepciunii este să te temi de Domnul, ea face să înflorească pacea şi sănătatea deplină. Amândouă sunt daruri ale lui Dumnezeu spre pace, dar mândria se extinde pentru cei care-l iubesc.

19. Aquele que teme ao Senhor será confortado, no dia da morte será abençoado.

19. El a văzut-o şi a măsurat-o, a revărsat ştiinţa şi cunoaşterea înţelegerii şi a înălţat gloria celor care o stăpânesc.

20. O temor do Senhor é a plenitude da sabedoria, a plenitude de seus frutos, para aquele que a possui

20. Rădăcina înţelepciunii este să te temi de Domnul şi ramurile ei, lungime de zile.

21. ela enche toda a sua casa com os bens que produz, e seus celeiros com seus tesouros.

21. Teama de Domnul îndepărtează păcatele şi cel care rămâne cu ea va face să se întoarcă toată mânia.

22. O temor do Senhor é a coroa da sabedoria: dá uma plenitude de paz e de frutos de salvação.

22. Furia nedreaptă nu va putea să îndreptăţească. Înclinarea furiei sale va fi pentru el cădere.

23. Ele a viu e numerou-a; ora, um e outra são um dom de Deus.

23. Cel îndelung răbdător va suporta până la timpul potrivit, mai târziu i se va reda bucuria.

24. A sabedoria distribui a ciência e a prudente inteligência; eleva à glória aqueles que a possuem.

24. Îşi va ascunde cuvintele până la timpul potrivit şi buzele multora vor povesti despre inteligenţa lui.

25. O temor do Senhor é a raiz da sabedoria, seus ramos são de longa duração.

25. Printre comorile înţelepciunii sunt parabole ale ştiinţei, dar pietatea, pentru cel păcătos, este abominábilă.

26. A inteligência e a religião da ciência se acham nos tesouros da sabedoria, mas a sabedoria é abominada pelos pecadores.

26. Dacă doreşti înţelepciunea, păzeşte poruncile şi Domnul ţi-o va dărui!

27. O temor do Senhor expulsa o pecado,

27. Înţelepciune şi învăţătură este teama de Domnul, iar plăcerea [Domnului] este credinţa şi blândeţea.

28. pois aquele que não tem esse temor não poderá tornar-se justo. A violência de sua paixão causará sua ruína.

28. Nu fi neascultător faţă de teama de Domnul şi nu te apropia de ea cu inimă prefăcută!

29. O homem paciente esperará até um determinado tempo, após o qual a alegria lhe será restituída.

29. Nu fi ipocrit printre gurile oamenilor şi fii atent la buzele tale!

30. O homem de bom senso guarda suas palavras; muitos falarão, em voz alta, de sua prudência.

30. Nu te înălţa, ca să nu cazi, şi să-ţi aduci în sufletul tău necinstirea; Domnul va descoperi cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va doborî, pentru că nu te-ai apropiat de teama de Domnul şi inima ta este plină de înşelăciune.

31. O sentido da instrução está encerrado nos celeiros da sabedoria.

31.

32. Mas o culto de Deus é abominado pelo pecador.

32.

33. Meu filho, tu que desejas ardentemente a sabedoria, sê justo e Deus te concederá.

33.

34. Pois o temor do Senhor é sabedoria e instrução, e o que lhe é agradável

34.

35. é fidelidade e doçura; ele encherá os celeiros daqueles (que as possuem).

35.

36. Não sejas rebelde ao temor do Senhor, não vás a ele com um coração fingido.

36.

37. Não sejas hipócrita diante dos homens, e que teus lábios não sejam motivo de queda.

37.

38. Vela sobre eles para que não caias, e não atraias sobre tua alma a desonra;

38.

39. e para que Deus, revelando teus segredos, não te destrua no meio da assembleia,

39.

40. por te teres aproximado do Senhor sorrateiramente, com o coração cheio de astúcia e engano.

40.