Eclesiástico, 41

1. Ó morte, como tua lembrança é amarga para o homem que vive em paz no meio de seus bens,

1. O, moarte, amară este amintirea ta pentru omul care trăieşte în pace între averile sale, pentru bărbatul lipsit de griji, care are succes în toate şi care mai are putere să primească hrană!

2. para o homem tranquilo e afortunado em tudo, e que ainda se encontra em condição de saborear o alimento!

2. O, moarte, frumoasă este judecata ta pentru omul nevoiaş, care este lipsit de putere la adânci bătrâneţi, care este preocupat de toate şi care este neîncrezător şi a pierdut răbdarea!

3. Ó morte, tua sentença é suave para o indigente, cujas forças se esgotam,

3. Nu te teme de judecata morţii, ci aminteşte-ţi de cei dinaintea ta şi de cei de după tine!

4. para quem está no declínio da idade, carregado de cuidados, para quem não tem mais confiança e perde a paciência.

4. Aceasta este judecata Domnului pentru orice făptură, atunci de ce să te răzvrăteşti împotriva bunului plac al Celui Preaînalt? Fie [că trăieşti] zece, fie o sută, fie o mie de ani, în locuinţa morţilor nu va fi mustrare a vieţii.

5. Não temas a sentença da morte; lembra-te dos que te precederam, e de todos os que virão depois de ti: é a sentença pronunciada pelo Senhor sobre todo ser vivo.

5. Copii dezgustători devin copiii păcătoşilor, ei se asociază vecinătăţii celor nelegiuiţi.

6. Que te sobrevirá por vontade do Altíssimo? Dez anos, cem anos, mil anos...*

6. Moştenirea copiilor celor păcătoşi va pieri şi va continua ocara cu descendenţa lor.

7. Na habitação dos mortos não se tomam em consideração os anos de vida.

7. Copiii îl vor osândi pe tatăl nelegiuit, pentru că din cauza lui au fost ocărâţi.

8. Os filhos dos pecadores tornam-se objeto de abominação, assim como os que frequentam as casas dos ímpios.

8. Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi, care părăsiţi legea Dumnezeului celui Preaînalt.

9. A herança dos filhos dos pecadores perecerá. O opróbrio prende-se à sua posteridade.

9. Dacă vă veţi înmulţi, va fi spre pierzare, dacă vă naşteţi, vă naşteţi spre blestem, iar dacă muriţi, veţi avea parte de blestem.

10. Os filhos de um homem ímpio queixam-se de seu pai porque é por sua culpa que estão envergonhados.

10. Toate câte sunt din pământ vor merge în pământ; la fel, cei nelegiuiţi, din blestem spre pierzare.

11. Desgraçados de vós, homens ímpios, que abandonastes a Lei do Senhor, o Altíssimo!

11. Doliul oamenilor este pentru trupurile lor, dar numele păcătoşilor, care nu este bun, va fi şters.

12. Se nasceis, é na maldição, e quando morrerdes, tereis a maldição como herança.

12. Ai grijă de nume, căci el va rămâne pentru tine [mai mult] decât o mie de comori mari de aur!

13. Tudo o que vem da terra voltará à terra. Assim os ímpios passam da maldição à ruína.

13. Există număr al zilelor unei vieţi bune, dar numele bun rămâne în veci.

14. Os homens se entristecem com a perda de seu corpo; porém, até o nome dos ímpios será aniquilado.

14. Fiilor, păstraţi educaţia în pace! Dar înţelepciunea ascunsă şi comoara nevăzută: ce folos din amândouă?

15. Cuida em procurar para ti uma boa reputação, pois esse bem te será mais estável que mil tesouros grandes e preciosos.

15. E mai bun un om care-şi ascunde nebunia decât un om care-şi ascunde înţelepciunea.

16. A vida honesta só tem um número de dias; a boa fama, porém, permanece para sempre.

16. Prin urmare, ruşinaţi-vă după cuvântul meu: nu este bun să păstrezi orice ruşine şi nu toate sunt apreciate de toţi cu fidelitate!

17. Meus filhos, guardai em paz meu ensinamento: pois uma sabedoria oculta e um tesouro invisível, para que servem essas duas coisas?

17. Ruşinaţi-vă de tată şi de mamă, din cauza desfrânării, iar de conducător şi de stăpân, din cauza minciunii;

18. Mais vale um homem que dissimula a sua ignorância que um homem que oculta a sua sabedoria.

18. de judecător şi de principe, din cauza erorii, de adunare şi de popor, din cauza fărădelegii; de partener şi de prieten, din cauza nedreptăţii,

19. Tende, pois, vergonha do que vou dizer,

19. de locul unde locuieşti ca străin, din cauza furtului; de adevărul lui Dumnezeu şi de alianţă, de îndoirea coatelor deasupra pâinilor; de necuviinţă în a primi şi în a da,

20. porque não é bom ter vergonha de tudo, e nem todas as coisas agradam, na verdade, a todos.*

20. de tăcerea faţă de cei care salută; de vederea femeii tovarăşului

21. Envergonhai-vos da fornicação, diante de vosso pai e de vossa mãe; e da mentira, diante do que governa e do poderoso;

21. şi de întoarcerea feţei de la o rudă; de la însuşirea părţii [de moştenire] şi a darului, de la privitul unei femei căsătorite;

22. de um delito, diante do príncipe e do juiz; da iniquidade, diante da assembleia e do povo;

22. de la indiscreţia cu slujitoarea [unui bărbat] – nu te apropia de aşternutul ei! –, de prieteni, cât priveşte cuvintele de ocară – după ce ai dat, nu ocărî! –,

23. da injustiça, diante de teu companheiro e de teu amigo;

23.

24. de cometeres um roubo no lugar onde moras, por causa da verdade de Deus e de sua aliança. Envergonha-te de pôr os cotovelos sobre a mesa, de usar de fraude no dar e no receber,

24.

25. de não responder àqueles que te saúdam, de lançar os olhos para uma prostituta,

25.

26. de desviar os olhos de teu próximo, de tirar o que a ele pertence, sem devolver-lhe.

26.

27. Não olhes para a mulher de outrem; não tenhas intimidades com tua criada, e não te ponhas junto do seu leito.

27.

28. Envergonha-te diante de teus amigos de dizer palavras ofensivas; não censures o que deste.

28.