1. (Mt 26,1-5.14-16; Mc 14,1-2.10-11; In 11,47-53) Se apropia sărbătoarea Ázimelor, numită Paştele.

2. Arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor.

3. Atunci Satana a intrat în Iúda, numit Iscarióteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4. El a mers şi s-a înţeles cu arhiereii şi comandanţii gărzilor cum să-l dea [pe Isus] pe mâna lor.

5. Ei s-au bucurat şi au căzut de acord să-i dea arginţi.

6. [Iúda] a consimţit şi căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor fără [ştirea] mulţimii.

7. (Mt 26,17-19; Mc 14,12-16; In 13,21-30) A sosit, deci, ziua Ázimelor în care trebuia jertfit Paştele.

8. I-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunându-le: „Mergeţi şi pregătiţi Paştele ca să mâncăm!”.

9. Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”.

10. El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, veţi întâlni un om ducând un urcior cu apă! Mergeţi după el în casa în care va intra

11. şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?»!

12. Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiţi!”.

13. Plecând deci [cei doi], au găsit aşa cum le-a spus şi au pregătit Paştele.

14. Când a venit ceasul, s-a aşezat la masă împreună cu apostolii.

15. Şi le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea!

16. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu”.

17. Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus: „Luaţi acesta şi împărţiţi între voi!

18. Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu”.

19. (Mt 26,26-28; Mc 14,22-24; 1Cor 11,23-25) Şi, luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!”.

20. La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi.

21. (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; In 13,21-30) Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă;

22. căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!”.

23. Atunci ei au început să se întrebe unii pe alţii care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.

24. (Mt 20,25-28; Mc 10,42-45) S-a iscat între ei o neînţegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.

25. Dar el le-a zis: „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-şi exercită autoritatea asupra lor sunt numiţi binefăcători.

26. Însă voi nu fiţi aşa; dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujeşte.

27. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care serveşte? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.

28. Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele.

29. Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie aşa cum Tatăl a rânduit pentru mine,

30. ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine în împărăţia mea şi să vă aşezaţi pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél.

31. (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; In 13,36-38) Símon, Símon, iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu;

32. eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi!”.

33. El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine şi la închisoare, şi la moarte”.

34. Dar el i-a zis: „Îţi spun ţie, Petru, că astăzi nu va cânta cocoşul până când vei nega de trei ori că mă cunoşti”.

35. Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă şi încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”.

36. El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel şi desaga; iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să cumpere!

37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiţi». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”.

38. Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.

39. (Mt 26,36-46; Mc 14,32-42) Apoi [Isus] a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.

40. Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!”.

41. [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:

42. „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!”.

43. Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.

44. Şi fiind în agonie, se ruga şi mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ.

45. Când s-a ridicat de la rugăciune şi a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeţii

46. şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!”.

47. (Mt 26,47-56; Mc 14,43-50; In 18,3-11) Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulţime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.

48. Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”.

49. Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”.

50. Şi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51. Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetaţi! Până aici!”. Şi atingând urechea, l-a vindecat.

52. Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului şi bătrânilor care au venit împotriva lui: „Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca la un tâlhar?

53. Când eram cu voi în templu, nu v-aţi întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”.

54. (Mt 26,69-75; Mc 14,66-72; In 18,15-18.25-27) După ce l-au prins, l-au luat şi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe.

55. Şi aprinzându-se un foc în mijlocul curţii, s-au aşezat împreună. Petru s-a aşezat printre ei.

56. O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc, l-a fixat cu privirea şi a spus: „Şi acesta era cu el!”.

57. Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.

58. După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”.

59. După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean”.

60. Însă Petru i-a zis: „Omule, nu ştiu ce spui”. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul.

61. Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori”.

62. Şi ieşind, a plâns amar.

63. (Mt 26,67-68; Mc 14,65) Iar oamenii care-l păzeau îl batjocorau şi-l loveau

64. şi acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?”.

65. Şi ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.

66. (Mt 26,57-68; Mc 14,53-65; In 18,13-24) Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au adus la Sinédriul lor.

67. Şi au zis: „Dacă tu eşti Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aş spune, nu m-aţi crede,

68. iar dacă v-aş întreba, nu mi-aţi răspunde.

69. De acum însă, «Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”.

70. Atunci toţi au spus: „Tu eşti deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneţi că eu sunt!”.

71. Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înşine am auzit-o din gura lui”.





“Se você fala das próprias virtudes para se exibir ou para vã ostentação perde todo o mérito.” São Padre Pio de Pietrelcina