Cartea a doua a lui Samuél, 1
1. După moartea lui Saul, Davíd s-a întors de la victoria asupra lui Amaléc şi a stat două zile la Ţiclág.
2. A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. Când a ajuns la Davíd, s-a aruncat la pământ şi s-a închinat.
3. Davíd i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israél”.
4. Davíd i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat!”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit de la luptă şi au fost mulţi cei care au căzut din popor şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatán, fiul său, au murit”.
5. Davíd i-a zis tânărului care-i aducea vestea: „De unde ştii că Saul şi Ionatán, fiul său, au murit?”.
6. Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilbóa; Saul era rezemat de suliţa lui, iar carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
7. S-a întors, m-a văzut şi m-a chemat, iar eu am zis: «Iată-mă!».
8. El mi-a zis: «Cine eşti?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un om din Amaléc».
9. Şi mi-a zis: «Apropie-te de mine şi omoară-mă; căci m-a apucat spaima, chiar dacă viaţa este încă în mine!».
10. M-am apropiat de el şi l-am omorât, căci ştiam că nu ar mai fi trăit după căderea lui. Am luat diadema de pe capul lui şi brăţara de la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu”.
11. Davíd şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; la fel şi toţi oamenii care erau cu el.
12. Au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatán, fiul său, pentru poporul Domnului şi pentru toată casa lui Israél, căci muriseră de sabie.
13. Davíd i-a zis tânărului care-i povestea: „De unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin din Amaléc”.
14. Davíd i-a zis: „Cum, nu ţi-a fost frică să-ţi întinzi mâna să-l ucizi pe unsul Domnului?”.
15. Davíd l-a chemat pe unul dintre slujitorii lui şi i-a zis: „Apropie-te şi ucide-l!”. El l-a lovit şi l-a ucis.
16. Davíd i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului»”.
17. Davíd a cântat acest cântec de jale pentru Saul şi pentru Ionatán, fiul său;
18. a spus să fie învăţată fiilor lui Iúda [Cântarea] Arcului; iată, este scrisă în Cartea Celui Drept.
19. „Gloria ta, Israél, a fost străpunsă pe înălţimile tale. Cum au căzut cei viteji!
20. Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu-l vestiţi pe străzile din Aşchelón, ca să nu se bucure fiicele filisténilor, ca să nu se laude fiicele celor netăiaţi împrejur!
21. Munţi din Ghilbóa! Nici rouă, nici ploaie [să nu cadă] peste voi! Să nu fie peste voi nici ogoare [care să vă dea rod] pentru darul ridicat! Căci acolo au fost profanate scuturile vitejilor; scutul lui Saul, niciodată uns cu untdelemn,
22. ci de sângele celor străpunşi, de grăsimea celor viteji! Arcul lui Ionatán n-a dat înapoi niciodată, iar sabia lui Saul nu flutura în vânt.
23. Saul şi Ionatán, amabili şi gentili, nici în viaţă, nici în moarte nu s-au despărţit; erau mai uşori decât vulturul, mai puternici decât leul.
24. Fiicele lui Israél, plângeţi-l pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi lucruri preţioase, care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre!
25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatán, străpuns pe înălţimile tale!
26. Mă doare după tine, fratele meu, Ionatán. Îmi erai foarte drag. Minunată era iubirea ta faţă de mine, mai mult decât iubirea unei femei!
27. Cum au căzut vitejii! Cum au pierit armele de luptă!”.