1. Acestea sunt numele fiilor lui Israél veniţi în Egipt împreună cu Iacób; ei au venit fiecare cu familia lui:

2. Rubén, Simeón, Lévi, Iúda,

3. Isahár, Zabulón, Beniamín,

4. Dan, Neftáli, Gad şi Aşér.

5. Toate sufletele ieșite din coapsele lui Iacób erau şaptezeci de suflete. Iosíf era [deja] în Egipt.

6. Iosíf a murit, la fel ca şi toţi fraţii lui şi toată generaţia aceea.

7. Fiii lui Israél au fost rodnici, s-au înmulţit, au crescut [în număr] şi au devenit foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.

8. Şi s-a ridicat peste Egipt un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosíf.

9. El a zis poporului său: ,,Iată că poporul fiilor lui Israél este mai numeros şi mai puternic decât noi.

10. Haideţi să ne purtăm cu înţelepciune faţă de ei, ca să nu se înmulţească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se adauge lor cei care ne urăsc, să lupte împotriva noastră şi să plece din ţară”.

11. Au pus peste ei supraveghetori de lucrări forţate, ca să-i umilească prin munci grele. Astfel au zidit pentru Faraón cetăţile-depozit Pitóm şi Rámses.

12. Dar cu cât îi umileau [mai mult], cu atât se înmulţeau şi se răspândeau; şi i-a cuprins groaza în faţa fiilor lui Israél.

13. Egipténii i-au obligat cu brutalitate pe fiii lui Israél să lucreze ca sclavi.

14. Le-au făcut viaţa amară printr-o muncă dură la lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări la câmp: prin toate muncile la care îi sileau la sclavie cu asprime.

15. Regele Egiptului a vorbit moaşelor femeilor evreilor (dintre care una avea numele Şifra şi a doua avea numele Púa) şi le-a zis:

16. ,,Când moşiţi femeile evreilor, uitaţi-vă la cele două pietre şi, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască!”.

17. Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut după cum le spusese regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi să trăiască.

18. Regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: ,,De ce aţi făcut lucrul acesta şi i-aţi lăsat pe băieţi să trăiască?”.

19. Moaşele i-au răspuns lui Faraón: ,,Pentru că evreicele nu sunt ca femeile egipténe; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele”.

20. Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi s-a întărit foarte mult.

21. Fiindcă moaşele se temuseră de Dumnezeu, el le-a dăruit familii.

22. Atunci, Faraón a poruncit întregului său popor, zicând: ,,Orice băiat care se va naşte să fie aruncat în Fluviu, iar toate fetele să fie lăsate să trăiască”.






“A caridade é o metro com o qual o Senhor nos julgará.” São Padre Pio de Pietrelcina