1. (Mc 4,1-20; Lc 8,4-15) În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării.

2. S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare, încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm,

3. iar el le spunea multe în parabole: „Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4. Şi, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o.

5. O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc;

6. iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

7. O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit‑o.

8. Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci.

9. Cine are urechi, să asculte!”.

10. Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbeşti în parabole?”.

11. Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat,

12. căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are.

13. De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă

14. şi să se împlinească profeţia lui Isaía, care spune: «De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea.

15. Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec».

16. Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud!

17. Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi, şi n-au văzut şi să audă ce auziţi, şi n-au auzit.

18. Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului!

19. Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului.

20. Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,

21. dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.

22. Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.

23. Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.

24. Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său.

25. Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat.

26. Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina.

27. Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?».

28. El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?».

29. Dar el le‑a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul.

30. Lăsaţi să crească împreună până la seceriş! În timpul secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu!»”.

31. (Mc 4,30-34; Lc 13,18‑21) Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său.

32. Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”.

33. Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”.

34. Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole,

35. ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.

36. Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el şi i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”.

37. El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului.

38. Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău.

39. Duşmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

40. Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii.

41. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea

42. şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi să asculte!

44. Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.

45. La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase.

46. Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără.

47. Din nou, împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.

48. Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău.

49. Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi

50. şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

51. Aţi înţeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”.

52. Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi şi vechi”.

53. Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.

54. (Mc 6,1-6; Lc 4,16-30) Venind în locul lui natal, îi învăţa în sinagoga lor, aşa încât ei se mirau şi spuneau: „De unde are el această înţelepciune şi aceste puteri?

55. Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numeşte mama lui Maria, iar fraţii lui: Iacób, Iosíf, Símon şi Iúda?

56. Şi surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”.

57. Şi se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui”.

58. Şi nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinţei lor.





“Nunca se canse de rezar e de ensinar a rezar.” São Padre Pio de Pietrelcina