1. După moartea lui Iósue, fiii lui Israél l-au întrebat pe Domnul: „Cine va urca primul pentru noi la canaaneéni ca să lupte cu ei?”.

2. Domnul a răspuns: „Să urce Iúda; iată, dau ţara în mâna lui!”.

3. Iúda i-a zis fratelui său Simeón: „Urcă împreună cu mine în teritoriul care mi-a căzut la sorţi ca să luptăm împotriva canaaneénilor şi voi merge şi eu în teritoriul care ţi-a căzut la sorţi!”. Şi Simeón a mers cu el.

4. Iúda a urcat şi Domnul i-a dat pe canaaneéni şi pe ferezéi în mâna lor; l-au lovit pe Bézec, zece mii de oameni.

5. L-au găsit pe Adoní-Bézec la Bézec; au luptat împotriva lui şi i-au bătut pe canaaneéni şi pe ferezéi.

6. Adoní-Bézec a fugit; ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

7. Adoní-Bézec a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele mari de la mâini şi de la picioare tăiate adunau [resturi] sub masa mea. Aşa cum am făcut eu, tot aşa îmi răsplăteşte Dumnezeu”. L-au adus la Ierusalím şi a murit acolo.

8. Fiii lui Iúda au luptat împotriva Ierusalímului şi l-au capturat; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.

9. Apoi fiii lui Iúda au coborât şi au luptat împotriva canaaneénilor care locuiau în ţinutul muntos, spre sud, şi în Şefeláh.

10. Iúda a mers împotriva canaaneénilor care locuiau în Hebrón – al cărui nume înainte era Chiriát-Árba – şi i-a lovit pe Şeşái, pe Ahimán şi pe Talmái.

11. De acolo a mers împotriva locuitorilor din Debír. Numele [cetăţii] Debír, mai înainte, era Chiriát-Séfer.

12. Cáleb a zis: „Celui care va lovi [cetatea] Chiriát-Séfer şi o va captura, i-o voi da de soţie pe Acsá, fiica mea”.

13. A capturat-o Otniél, fiul lui Chenáz, fratele cel mai mic al lui Cáleb; şi Cáleb i-a dat-o pe Acsá, fiica lui, de soţie.

14. Când ea a venit, l-a sfătuit să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea a coborât de pe măgar, iar Cáleb i-a zis: „Ce-i cu tine?”.

15. Ea a zis: „Dă-mi o binecuvântare! Întrucât mi-ai dat un pământ secetos, dă-mi şi izvoare de apă!”. Iar Cáleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16. Fiii lui Chení, socrul lui Moise, au urcat împreună cu fiii lui Iúda din Cetatea Palmierilor în pustiul lui Iúda, care este la sud de Arád: s-au dus şi au locuit [acolo] cu poporul.

17. Iúda şi Simeón, fratele lui, au mers şi i-au lovit pe canaaneénii care locuiau în Ţefát. Au nimicit-o şi au dat cetăţii numele de Hormá.

18. Iúda a capturat Gáza şi teritoriul ei, Aşchelón şi teritoriul său şi Ecrón şi teritoriul lui.

19. Domnul a fost cu Iúda, iar Iúda a luat în stăpânire ţinutul muntos; dar nu a putut să-i alunge pe locuitorii din vale, pentru că aveau care de fier.

20. I-au dat lui Cáleb [cetatea] Hebrón, după cum spusese Moise. El i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anác.

21. Dar fiii lui Beniamín nu i-au alungat pe iebuséii care locuiau în Ierusalím, iar iebuséii au locuit cu fiii lui Beniamín în Ierusalím până astăzi.

22. Casa lui Iosíf a urcat şi ea împotriva [cetăţii] Bétel şi Domnul a fost cu ea.

23. Casa lui Iosíf a cercetat [cetatea] Bétel, al cărui nume era înainte Luz.

24. Străjerii au văzut un om care ieşea din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi vom avea milă de tine”.

25. El le-a arătat intrarea în cetate. Ei au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei; dar pe omul [acela] şi toată familia lui i-au lăsat să plece.

26. Omul s-a dus în ţara hetéilor, a zidit o cetate şi i-a pus numele Luz. Acesta este numele ei până în ziua de azi.

27. Manáse nu i-a alungat pe cei din Bet-Şeán şi din satele lui, nici pe cei din Taanác şi din satele lui, nici pe locuitorii din Dor şi din satele lui, nici pe locuitorii din Ibleám şi din satele lui, nici pe locuitorii din Meghído şi din satele lui; canaaneénii au vrut să locuiască în ţinutul acesta.

28. Când Israél a devenit puternic, i-a supus pe canaaneéni unui tribut, dar nu i-a alungat.

29. Efraím nu i-a alungat pe canaaneénii care locuiau la Ghézer şi canaaneénii au locuit în mijlocul lui, la Ghézer.

30. Zabulón nu i-a alungat pe locuitorii din Chitrón, nici pe locuitorii din Náhalól şi canaaneénii au locuit în mijlocul lui, dar au fost supuşi unui tribut.

31. Aşér nu i-a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidón, nici pe cei din Ahláb, din Aczíb, din Hélba, din Afíc şi din Rehób;

32. [Fiii] lui Aşér au locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitori ai ţării – pentru că nu i-au alungat.

33. Neftáli nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Şémeş, nici pe locuitorii din Bet-Anát şi a locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitorii ţării –, dar locuitorii din Bet-Şémeş şi cei din Bet-Anát au fost supuşi unui tribut.

34. Amoréii i-au împins pe fiii lui Dan spre ţinutul muntos pentru că nu i-au lăsat să coboare în vale.

35. Amoréii au vrut să locuiască la Har-Héres, la Aialón şi la Şaalbím, dar mâna casei lui Iosíf a apăsat asupra lor şi au fost supuşi unui tribut.

36. Hotarul amoréilor era de la urcuşul Acrabím, de la Séla în sus.






“O Senhor se comunica conosco à medida que nos libertamos do nosso apego aos sentidos, que sacrificamos nossa vontade própria e que edificamos nossa vida na humildade.” São Padre Pio de Pietrelcina