Provérbios, 29

1. O homem que, apesar das admoestações, se obstina será logo irremediavelmente arruinado.

1. Omul care îşi înţepeneşte grumazul la mustrări va fi zdrobit pe neaşteptate şi nu va fi vindecare.

2. Quando dominam os justos, alegra-se o povo; quando governa o ímpio, o povo geme.

2. Când se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură, dar când conduce un vinovat, poporul geme.

3. Quem ama a sabedoria alegra seu pai; o que frequenta as prostitutas dissipa sua fortuna.

3. Omul care iubeşte înţelepciunea îi face bucurie tatălui său, dar cel care este prieten al prostituatelor îşi distruge averea.

4. É pela justiça que um rei firma seu país, mas aquele que o sobrecarrega com muitos impostos o arruína.

4. Regele, prin judecată, consolidează ţara, dar perceptorul o aduce la lipsă.

5. O homem que adula seu próximo estende redes aos seus pés.

5. Omul care-l linguşeşte pe prietenul său îi întinde capcană sub picioare.

6. No delito do ímpio há um ardil, mas o justo corre alegremente.

6. În vinovăţia omului rău este o cursă; dar cel drept strigă de bucurie şi se veseleşte.

7. O justo conhece a causa dos pobres; o ímpio a ignora.

7. Cel drept cunoaşte cauza celor săraci, dar cel vinovat nu pricepe cunoaşterea.

8. Os escarnecedores ateiam fogo na cidade, mas os sábios acalmam o furor.

8. Oamenii batjocoritori aruncă în aer cetatea, dar cei înţelepţi fac să se îndepărteze mânia.

9. Discute um sábio com um tolo? Que ele se zangue ou que ele se ria não terá paz.

9. Când omul înţelept se judecă cu omul nebun, fie că se agită, fie că râde, nu are linişte.

10. Os homens sanguinários odeiam o íntegro, mas os homens retos tomam cuidado com sua vida.

10. Oamenii de sânge îl urăsc pe cel neprihănit, dar cei drepţi caută la viaţa lui.

11. O insensato desafoga toda sua ira, mas o sábio a domina e a recalca.

11. Cel nesimţit face să iasă tot duhul său, dar cel înţelept îl menţine până la sfârşit.

12. Quando um soberano presta atenção às mentiras, todos os seus servidores tornam-se maus.

12. Când cel care conduce dă atenţie cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui devin nişte vinovaţi.

13. O pobre e o opressor se encontram: é o Senhor que ilumina os olhos de cada um.

13. Cel necăjit şi asupritorul se întâlnesc, dar Domnul dă lumină ochilor amândurora.

14. Um rei que julga com equidade os humildes terá seu trono firmado para sempre.

14. Regele care-i judecă în adevăr pe cei săraci îşi stabileşte tronul pentru totdeauna.

15. Vara e correção dão a sabedoria; menino abandonado à sua vontade se torna a vergonha da mãe.

15. Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune, dar fiul lăsat liber îşi face de ruşine mama.

16. Quando se multiplicam os ímpios, multiplica-se o crime, mas os justos contemplarão sua queda.

16. Când se înmulţesc cei vinovaţi, se înmulţeşte vinovăţia, iar cei drepţi vor vedea căderea lor.

17. Corrige teu filho e ele te dará repouso e será as delícias de tua vida.

17. Mustră-ţi fiul şi te va face liniştit şi va da satisfacţii sufletului tău!

18. Por falta de visão, o povo vive sem freios; ditoso o que observa a instrução!*

18. Când nu este viziune, poporul ajunge la dezordine, dar cel care păzeşte legea este fericit.

19. Não é com palavras que se corrige um escravo, porque ele compreende, mas não se atém a elas.

19. Nu prin cuvinte se corectează sclavul, căci el pricepe, dar nu răspunde.

20. Viste um homem precipitado no falar: há mais esperança num tolo do que nele.

20. Dacă vezi un om grăbit la vorbă, este mai multă speranţă la un nesimţit decât la el.

21. Um escravo mimado desde sua juventude, acaba por se tornar desobediente.

21. Cine-şi răsfaţă din tinereţe slujitorul, la urmă va deveni nerecunoscător.

22. Um homem irascível excita contendas; o colérico acumula as faltas.

22. Un om mânios stârneşte discordie şi cel stăpânit de furie îşi înmulţeşte vinovăţia.

23. O orgulho de um homem leva-o à humilhação, mas o humilde de espírito obtém a glória.

23. Mândria omului îl înjoseşte, dar înjosirea duhului aduce glorie.

24. Quem partilha com o ladrão, odeia-se a si mesmo; ouve a maldição e nada denuncia.*

24. Cel care împarte cu un hoţ îşi urăşte sufletul, aude blestemul, dar nu-l face cunoscut.

25. O temor dos homens prepara um laço, mas quem confia no Senhor permanece seguro.

25. Frica de oameni aduce capcană, dar încrederea în Domnul protejează.

26. Muitos buscam o favor de um príncipe, mas é do Senhor que cada homem alcança justiça.

26. Mulţi caută la faţa celui care conduce, dar de la Domnul este judecata omului.

27. O homem iníquo é abominado pelos justos; o ímpio abomina aquele que anda pelo caminho certo.

27. Este abominábil pentru cei drepţi omul nelegiuirii şi este abominábil pentru cel vinovat cel care este drept pe cale.