Provérbios, 5

1. Meu filho, atende à minha sabedoria, presta atenção à minha razão,

1. Fiule, fii atent la înţelepciunea mea şi la înţelegerea mea pleacă-ţi urechea,

2. a fim de conservares o sentido das coisas e guardares a ciência em teus lábios.

2. ca să păzeşti chibzuinţa şi buzele tale să observe cunoaşterea!

3. Porque os lábios da mulher alheia destilam o mel; seu paladar é mais oleoso que o azeite.

3. Căci buzele femeii străine picură miere şi cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,

4. No fim, porém, é amarga como o absinto, aguda como a espada de dois gumes.

4. dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

5. Seus pés se encaminham para a morte, seus passos atingem a região dos mortos.

5. Picioarele ei coboară la moarte, paşii ei duc la locuinţa morţilor.

6. Longe de andarem pela vereda da vida, seus passos se extraviam, sem saber para onde.

6. Nu netezeşte calea vieţii, căile ei se clatină şi ea nu ştie.

7. Escutai-me, pois, meus filhos, não vos aparteis das palavras de minha boca.

7. Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la cuvintele gurii mele!

8. Afasta dela teu caminho, não te aproximes da porta de sua casa,

8. Îndepărtează de ea calea ta şi nu te apropia de intrarea casei ei,

9. para que não seja entregue a outros tua fortuna e tua vida a um homem cruel;

9. ca să nu dai altora vigoarea ta şi anii tăi, celui crud;

10. para que estranhos não se fartem de teus haveres e o fruto de teu trabalho não passe para a casa alheia;

10. să nu se sature veneticul cu averea ta şi agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;

11. para que não gemas no fim, quando forem consumidas tuas carnes e teu corpo

11. ca să nu gemi la urmă, când se vor sfârşi trupul tău şi carnea ta,

12. e tiveres que dizer: “Por que odiei a disciplina, e meu coração desdenhou a correção?

12. şi să nu spui: „Cum de-am urât disciplina şi inima mea a dispreţuit reproşul?

13. Por que não ouvi a voz de meus mestres, nem dei ouvido aos meus educadores?

13. Cum de n-am ascultat glasul învăţătorilor mei şi nu mi-am plecat urechea la cei care mă învăţau?

14. Por pouco eu chegaria ao cúmulo da desgraça no meio da assembleia do povo”.

14. De puţin eram [să ajung] în toate relele, în mijlocul adunării şi al comunităţii!”.

15. Bebe a água do teu poço e das correntes de tua cisterna.*

15. Bea apă din cisterna ta şi din izvoarele fântânii tale!

16. Tuas fontes se derramarão por fora e teus arroios nas ruas?

16. Să se reverse izvoarele tale afară ca pâraiele de apă în pieţe!

17. Sejam eles só para ti, sem que os estranhos neles tomem parte.

17. Să le ai numai pentru tine, nu şi pentru străinii care sunt la tine!

18. Seja bendita a tua fonte! Regozija-te com a mulher de tua juventude,

18. Izvorul tău să fie binecuvântat: bucură-te de soţia tinereţii tale!

19. corça de amor, serva encantadora. Que sejas sempre embriagado com seus encantos e que seus amores te embriaguem sem cessar!

19. Cerboaică iubită şi gazelă graţioasă! Sânii ei să te îmbete în tot timpul şi de iubirea ei să fii atras încontinuu!

20. Por que hás de te enamorar de uma alheia e abraçar o seio de uma estranha?

20. De ce să fii atras, fiule, de o venetică sau să te apropii de pieptul unei străine?

21. Pois o Senhor olha os caminhos dos homens e observa todas as suas veredas.

21. Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului şi el observă toţi paşii lui.

22. O homem será preso por suas próprias faltas e ligado com as cadeias de seu pecado.

22. Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale, este prins cu funiile păcatului său.

23. Perecerá por falta de correção e se desviará pelo excesso de sua loucura.

23. El va muri din lipsă de disciplină, va rătăci de mărimea nebuniei sale.