Provérbios, 13

1. Um filho sábio ama a disciplina, mas o incorrigível não aceita repreensões.

1. Fiul înţelept [ascultă] disciplina tatălui, dar cel batjocoritor nu ascultă dojana.

2. O homem de bem goza do fruto de sua boca, mas o desejo dos pérfidos é a violência.

2. Omul mănâncă ceea ce este bun din rodul gurii, dar sufletul celor care înşală, violenţă.

3. Quem vigia sua boca guarda sua vida; quem muito abre seus lábios se perde.

3. Cine are grijă de gura sa îşi păzeşte sufletul, iar cine-şi deschide buzele [o face] spre distrugerea lui.

4. O preguiçoso cobiça, mas nada obtém. É o desejo dos homens diligentes que é satisfeito.

4. Leneşul doreşte mult, dar nu este nimic pentru sufletul lui, iar sufletul celui harnic se îndestulează.

5. O justo detesta a mentira; o ímpio só faz coisas vergonhosas e ignominiosas.

5. Cel drept urăşte cuvântul mincinos, dar cel vinovat este dezgustător şi desconsiderat.

6. A justiça protege o que caminha na integridade, mas a maldade arruína o pecador.

6. Dreptatea îl păzeşte pe cel neprihănit pe cale, dar vinovăţia îl perverteşte pe cel păcătos.

7. Há quem parece rico, não tendo nada, há quem se faz de pobre e possui copiosas riquezas.

7. Este cine o face pe bogatul, dar nu are nimic, şi este cine o face pe săracul, dar are avere mare.

8. A riqueza de um homem é o resgate de sua vida, mas o pobre está livre de ameaças.

8. Răscumpărarea sufletului omului este bogăţia lui, dar cel necăjit nu aude dojana.

9. A luz do justo ilumina, enquanto a lâmpada dos maus se extingue.*

9. Lumina celor drepţi îmbucură, dar candela celor vinovaţi se stinge.

10. O orgulho só causa disputas; a sabedoria se acha com os que procuram aconselhar-se.

10. Numai din impertinenţă vine încăierarea, dar înţelepciunea este cu cei care se lasă sfătuiţi.

11. Os bens que muito depressa se ajuntam se desvanecem; os acumulados pouco a pouco aumentam.

11. Averea fără trudă se împuţinează, dar cel care adună cu mâna o măreşte.

12. Esperança retardada faz adoecer o coração; o desejo realizado, porém, é uma árvore de vida.

12. Aşteptarea prelungită slăbeşte inima, pom al vieţii este dorinţa împlinită.

13. Quem menospreza a palavra se perderá; quem respeita o preceito será recompensado.

13. Cine dispreţuieşte cuvântul se zădărniceşte; cel care se teme de poruncă, acela este răsplătit.

14. O ensinamento do sábio é uma fonte de vida para libertar-se dos laços da morte.

14. Legea înţeleptului este izvor de viaţă, pentru ca să-l îndepărteze de cursele morţii.

15. Bom entendimento procura favor; o caminho dos pérfidos, porém, é escabroso.

15. Prudenţa celui bun aduce har, dar calea celor care înşală este dură.

16. Todo homem prudente age com discernimento, mas o insensato põe em evidência sua loucura.

16. Orice isteţ lucrează prin cunoaştere, dar cel nesimţit împrăştie nebunie.

17. Um mau mensageiro provoca a desgraça; o enviado fiel, porém, traz a saúde.

17. Mesagerul vinovat cade în răutate, dar împuternicitul fidel aduce vindecare.

18. Miséria e vergonha a quem recusa a disciplina; honra ao que aceita a reprimenda.

18. Calicie şi ocară sunt pentru cel care neglijează disciplina, dar cel care observă mustrarea este onorat.

19. O desejo cumprido deleita a alma. Os insensatos detestam os que fogem do mal.

19. Dorinţa împlinită este desfătare pentru suflet, dar este lucru abominábil pentru cei nesimţiţi îndepărtarea de rău.

20. Quem visita os sábios torna-se sábio; quem se faz amigo dos insensatos perde-se.

20. Cel care umblă cu cei înţelepţi devine înţelept, iar cel care se împrieteneşte cu cei nesimţiţi îşi va face rău.

21. A desgraça persegue os pecadores; a felicidade é a recompensa dos justos.

21. Răul îi urmăreşte pe cei păcătoşi, dar binele îi răsplăteşte pe cei drepţi.

22. O homem de bem deixa sua herança para os filhos de seus filhos; ao justo foi reservada a fortuna do pecador.

22. Cel bun lasă moştenire nepoţilor, iar averea celui care păcătuieşte este păstrată pentru cel drept.

23. É abundante em alimento um campo preparado pelo pobre, mas há quem pereça por falta de justiça.

23. Terenul desţelenit al celor necăjiţi [aduce] multă hrană, dar este cine se pierde din cauza lipsei de judecată.

24. Quem poupa a vara odeia seu filho; quem o ama, castiga-o na hora precisa.

24. Cine-şi cruţă nuiaua îl urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte caută imediat disciplina.

25. O justo come até se saciar, mas o ventre dos pérfidos conhece a penúria.

25. Cel drept mănâncă până i se satură sufletul, dar pântecele celor vinovaţi rămâne lipsit.