Löydetty 1220 Tulokset: Ușa
Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, pe gazelele şi pe cerboaicele câmpului: n-o deşteptaţi, nu treziţi iubirea până când îi place ei! (Cartea Cântarea Cântărilor 3, 5)
Coloanele le-a făcut din argint, suportul, din aur; scaunul său, din purpură, iar interiorul, ornat cu iubirea fiicelor Ierusalímului. (Cartea Cântarea Cântărilor 3, 10)
„Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, dacă îl veţi găsi pe iubitul meu, ce-i veţi face cunoscut: că eu sunt bolnavă de iubire?”. (Cartea Cântarea Cântărilor 5, 8)
Cerul gurii sale este dulceaţă şi tot ce este el e o plăcere. Acesta este iubitul meu, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalímului!”. (Cartea Cântarea Cântărilor 5, 16)
Frumoasă eşti tu, prietena mea, ca Tirţá, plăcută ca Ierusalímul, dar cumplită ca [trupele] cu steaguri [în vânt]. (Cartea Cântarea Cântărilor 6, 4)
Vă conjur, fiice ale Ierusalímului: de ce deşteptaţi, de ce treziţi iubirea înainte să-i placă ei? (Cartea Cântarea Cântărilor 8, 4)
Dacă ea este un zid, vom construi peste ea un turnuleţ de argint; dacă este o uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. (Cartea Cântarea Cântărilor 8, 9)
Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu, dar puterea pusă la probă îi convinge pe cei nepricepuţi. (Cartea Înţelepciunii 1, 3)
Când se stinge, trupul devine cenuşă de aruncat, iar duhul se împrăştie ca aerul uşor. (Cartea Înţelepciunii 2, 3)
Copiii celor adulteri vor fi fără căpătâi şi sămânţa patului nelegiuit va fi distrusă. (Cartea Înţelepciunii 3, 16)
Speranţa celui nelegiuit este ca pleava dusă de vânt, ca spuma uşoară purtată de furtună, ca fumul împrăştiat de vânt şi ca amintirea unui oaspete de o zi care trece. (Cartea Înţelepciunii 5, 14)
Cenuşă este inima lui, speranţa lui, mai de nimic decât pământul şi viaţa lui, mai de necinstit decât lutul. (Cartea Înţelepciunii 15, 10)
