1. Voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică,

2. ci, după cum ştiţi, după ce am fost maltrataţi şi insultaţi la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă.

3. Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu [gând] necinstit, nici cu înşelăciune,

4. ci aşa cum am fost socotiţi [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre.

5. Precum ştiţi, noi nu am folosit niciodată cuvinte de linguşire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie – Dumnezeu este martor –

6. nici nu am căutat glorie de la oameni: nici de la voi şi nici de la alţii;

7. deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii.

8. Atât de ataşaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi.

9. De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu.

10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am fost cu sfinţenie, cu dreptate şi fără prihană faţă de voi cei care credeţi.

11. Voi ştiţi că [am fost] faţă de fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii săi:

12. v-am îndemnat, v-am încurajat şi v-am implorat să umblaţi în mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia sa şi la glorie.

13. Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeţi.

14. Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiţi şi voi aceleaşi lucruri din partea celor care sunt de acelaşi neam, după cum şi ele [au pătimit] din partea iudeilor,

15. care l-au omorât şi pe Domnul Isus, şi pe profeţi şi ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor,

16. interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-şi împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârşit.

17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru câtva timp – [despărţiţi] la faţă, nu la inimă – ne-am străduit şi mai mult, cu mare dor, să revedem faţa voastră,

18. pentru că am voit să venim la voi – cel puţin eu, Paul, de mai multe ori –, dar Satana ne-a împiedicat.

19. Căci care este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în faţa Domnului nostru Isus la venirea lui, dacă nu voi?

20. Căci voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.





“Todas as pessoas que escolhem a melhor parte (viver em Cristo) devem passar pelas dores de Cristo; algumas mais, algumas menos…” São Padre Pio de Pietrelcina