1. Dar Saul, tot plănuind ameninţare şi crimă împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot

2. şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damásc ca să-i aducă legaţi la Ierusalím pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă, fie bărbaţi, fie femei.

3. Şi, în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damásc, dintr-odată l-a învăluit o lumină din cer.

4. Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?”.

5. El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?”. El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi.

6. Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci!”.

7. Iar oamenii care îl însoţeau au rămas înmărmuriţi, pentru că auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8. Atunci Saul s-a ridicat de la pământ, şi, deschizându-şi ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mână şi l-au dus în Damásc.

9. Şi timp de trei zile a rămas fără vedere, nu a mâncat şi nu a băut nimic.

10. Se afla la Damásc un discipol cu numele Ananía. Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: „Ananía!”. El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”.

11. Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te şi du-te pe strada numită Dreaptă şi caută-l în casa lui Iúda pe unul cu numele de Saul din Tars! Căci iată-l că se roagă

12. şi a văzut într-o viziune un om cu numele Ananía intrând şi punând mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!”.

13. Atunci Ananía a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta cât rău le-a făcut sfinţilor tăi în Ierusalím.

14. Şi aici are împuternicire de la arhierei ca să-i lege pe toţi cei care sunt chemaţi cu numele tău”.

15. Domnul i-a spus: „Mergi, pentru că acesta este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea neamurilor şi înaintea regilor şi a fiilor lui Israél!

16. Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru numele meu”.

17. Atunci Ananía a plecat şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ţi-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt”.

18. Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi-a recăpătat vederea şi, ridicându-se, a fost botezat.

19. Apoi a mâncat şi a prins puteri. [Saul] a rămas câteva zile la Damásc împreună cu discipolii.

20. Şi îndată a început să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu.

21. Toţi cei care îl auzeau se mirau şi spuneau: „Oare nu este acesta cel care voia să-i distrugă la Ierusalím pe cei care invocă numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă pe aceştia legaţi la arhierei?”.

22. Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult şi-i punea în încurcătură pe iudeii din Damásc, dovedind că acest [Isus] este Cristos.

23. După ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfătuit împreună ca să-l ucidă.

24. Dar planul lor i-a fost făcut cunoscut lui Saul. Porţile [cetăţii] erau păzite zi şi noapte, ca să-l ucidă.

25. Însă discipolii, luându-l într-o noapte, l-au coborât de pe zid, lăsându-l jos într-un coş.

26. Când a ajuns la Ierusalím, a încercat să se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, necrezând că este şi el discipol.

27. Atunci Bárnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli şi le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum a predicat cu îndrăzneală la Damásc în numele lui Isus.

28. Iar el umbla în Ierusalím împreună cu ei, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului.

29. Vorbea şi discuta aprins şi cu eleniştii, dar aceştia căutau să-l ucidă.

30. Când au aflat fraţii, l-au dus la Cezaréea şi l-au trimis la Tars.

31. Aşadar, Biserica se bucura de pace în toată Iudéea, Galiléea şi Samaría; se consolida şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.

32. Trecând pe la toate [comunităţile], Petru a coborât şi la sfinţii care locuiesc în Lída.

33. Acolo a găsit un om cu numele de Enéas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat.

34. Petru i-a zis: „Enéas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te şi strânge-ţi singur patul!”. Şi [acesta] îndată s-a ridicat.

35. Şi toţi cei care locuiau în Lída şi Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

36. Era la Iópe o credincioasă cu numele de Tabíta, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune şi de pomenile pe care le făcea.

37. Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus.

38. Întrucât Lída era aproape de Iópe, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo şi au trimis doi bărbaţi la el ca să-l cheme: „Vino fără întârziere până la noi!”.

39. Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus şi toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Tabíta pe când era cu ele.

40. Petru, după ce i-a trimis pe toţi afară, a îngenuncheat, s-a rugat şi, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabíta, ridică-te!”. Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a aşezat,

41. iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinţi şi pe văduve, le-a prezentat-o vie.

42. Faptul a devenit cunoscut în toată [localitatea] Iópe şi mulţi au crezut în Domnul.

43. [Petru] a rămas mai multe zile în Iópe, la un oarecare Símon tăbăcarul.





“Nas tribulações é necessário ter fé em Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina