Salmos, 16

1. Súplica de Davi. Ouvi, Senhor, uma causa justa! Atendei a meu clamor! Escutai minha prece, de lábios sem malícia.*

1. Imn. Al lui Davíd. Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că îmi caut refugiu în tine!

2. Venha de vós o meu julgamento, e vossos olhos reconheçam que sou íntegro.

2. I-am spus Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu, fericirea mea e numai la tine”.

3. Podeis sondar meu coração, visitá-lo à noite, prová-lo pelo fogo, não encontrareis iniquidade em mim.

3. În sfinţii care sunt pe pământ, în cei puternici, în ei era toată plăcerea mea.

4. Minha boca não pecou, como costumam os homens; conforme as palavras dos vossos lábios, segui os caminhos da lei.

4. Îşi înmulţesc durerile cei care aleargă după [zei] străini, dar eu nu le voi aduce nicio jertfă cu vărsare de sânge, nici nu voi pune numele lor pe buzele mele.

5. Meus passos se mantiveram firmes nas vossas sendas, meus pés não titubearam.

5. Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea [cu sorţi], tu eşti acela care ai în mână soarta mea.

6. Eu vos invoco, pois me atendereis, Senhor; inclinai vossos ouvidos para mim, escutai minha voz.

6. Sorţii mei au căzut pe terenul cel mai bun, într-adevăr, moştenirea mea e minunată.

7. Mostrai a vossa admirável misericórdia, vós que salvais dos adversários os que se acolhem à vossa direita.

7. Îl binecuvântez pe Domnul, care m-a sfătuit, la aceasta până şi noaptea mă îndeamnă inima.

8. Guardai-me como a pupila dos olhos, escondei-me à sombra de vossas asas,

8. Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul; dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin.

9. longe dos pecadores, que me querem fazer violência. Meus inimigos me rodeiam com furor.

9. De aceea, inima mea se bucură şi sufletul meu tresaltă de bucurie; ba chiar şi trupul meu se va odihni în siguranţă,

10. Seu coração endurecido se fecha à piedade; só têm na boca palavras arrogantes.

10. deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nici nu vei îngădui ca cel credincios al tău să vadă putrezirea.

11. Eis que agora me cercam, espreitam para me prostrar por terra;

11. Tu îmi vei face cunoscută cărarea vieţii; în faţa ta sunt bucurii depline şi desfătări veşnice la dreapta ta.

12. qual leão que se atira ávido sobre a presa, e como o leãozinho no seu covil.

12.

13. Levantai-vos, Senhor, correi-lhe ao encontro, derrubai-o; com vossa espada livrai-me do pecador,

13.

14. com vossa mão livrai-me dos homens, desses cuja única felicidade está nesta vida, que têm o ventre repleto de bens, cujos filhos vivem na abundância e deixam ainda aos seus filhos o que lhes sobra.

14.

15. Mas eu, confiado na vossa justiça, contemplarei a vossa face; ao despertar, irei saciar-me com a visão de vosso ser.

15.