Salmos, 129

1. Cântico das peregrinações. Do fundo do abismo, clamo a vós, Senhor;*

1. Cântare a treptelor. Încă din tinereţe, mult m-au asuprit, – să spună asta Israél –

2. Senhor, ouvi minha oração. Que vossos ouvidos estejam atentos à voz de minha súplica.

2. încă din tinereţe, mult m-au asuprit, dar nu m-au biruit.

3. Se tiverdes em conta nossos pecados, Senhor, Senhor, quem poderá subsistir diante de vós?

3. Cu plugul mi-au arat spinarea, au tras pe ea brazde lungi.

4. Mas em vós se encontra o perdão dos pecados, para que, reverentes, vos sirvamos.

4. Dar Domnul este drept, a sfărâmat jugul nelegiuiţilor.

5. Ponho a minha esperança no Senhor. Minha alma tem confiança em sua palavra.

5. Să fie făcuţi de ruşine şi să se întoarcă înapoi toţi cei care urăsc Siónul!

6. Minha alma espera pelo Senhor, mais ansiosa do que os vigias pela manhã.

6. Să fie ca iarba de pe acoperişuri, care se usucă înainte de a creşte,

7. Mais do que os vigias que aguardam a manhã, espere Israel pelo Senhor, porque junto ao Senhor se acha a misericórdia; encontra-se nele copiosa redenção.

7. cu care nu-şi umple mâna cel care seceră şi nici poala, cel care adună snopii!

8. E ele mesmo há de remir Israel de todas as suas iniquidades.

8. Şi niciun trecător să nu poată spune: „Binecuvântarea Domnului să fie asupra voastră! Vă binecuvântăm în numele Domnului”.