1. Nabucodonosór, regele, a făcut o statuie din aur înaltă de şaizeci de cóţi şi lată de şase cóţi; a ridicat-o în valea Dúra, în provincia Babilón.

2. Nabucodonosór, regele, a trimis să-i adune pe satrapii, pe prefecţii, pe guvernatorii, pe consilierii, pe trezorierii, pe judecătorii, pe magistraţii şi pe toţi conducătorii provinciilor să vină la dedicarea statuii din aur pe care o înălţase Nabucodonosór, regele.

3. Atunci, s-au adunat satrapii, prefecţii, guvernatorii, consilierii, trezorierii, judecătorii, magistraţii şi toţi conducătorii provinciilor pentru dedicarea statuii din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele, şi au stat înaintea statuii pe care o ridicase Nabucodonosór.

4. Iar un crainic a strigat cu putere: „Vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor, vi se porunceşte:

5. când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale, să cădeţi şi să adoraţi statuia din aur pe care a ridicat-o Nabucodonosór, regele!

6. Cel care nu va cădea şi nu va adora, în aceeaşi clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”.

7. De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale, au căzut toate popoarele, neamurile şi limbile ca să adore statuia din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele.

8. Atunci, în aceeaşi clipă, s-au apropiat nişte caldéi şi i-au vorbit de rău pe iudei.

9. Ei au luat cuvântul şi i-au spus lui Nabucodonosór, regele: „Rege, în veci să trăieşti!

10. Tu, rege, ai stabilit o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cadă şi să adore statuia de aur,

11. iar cel care nu va cădea şi nu va adora să fie aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins.

12. Sunt nişte iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo. Oamenii aceştia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”.

13. Atunci, Nabucodonosór, cu mânie şi furie, a poruncit să fie aduşi Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo. Și i-au adus pe oamenii aceştia înaintea regelui.

14. Nabucodonosór a luat cuvântul şi le-a zis: „Este adevărat, Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo, că nu-i slujiţi pe aceşti zei ai mei şi nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o?

15. Acum, fiţi gata ca în clipa când veţi auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului şi al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeţi şi să vă închinați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu o vă veţi închina, în aceeaşi clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Și cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?”.

16. Şadrac, Méşac şi Abéd-Négo au luat cuvântul şi i-au spus regelui Nabucodonosór: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău.

17. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins şi ne va elibera din mâna ta, rege!

18. Și chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”.

19. Atunci, Nabucodonosór s-a umplut de mânie, înfăţişarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo. A luat cuvântul şi a poruncit să fie încălzit cuptorul de şapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei].

20. Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo şi să-i arunce în cuptorul cu foc aprins.

21. Atunci, oamenii aceştia au fost legaţi cu pantalonii, tunicile, mantalele şi veşmintele lor şi au fost aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc aprins.

22. Din cauză că porunca regelui era severă şi cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceştia care i-au aruncat pe Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo.

23. Iar aceşti trei oameni, Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins.

24. Ei umblau în mijlocul flăcărilor, lăudându-l pe Dumnezeu şi binecuvântându-l pe Domnul.

25. Azaría, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus:

26. Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, vrednic de laudă şi preamărit este numele tău în veci.

27. Căci tu eşti drept în toate câte ni le-ai făcut, şi toate lucrările tale sunt adevărate şi căile tale, drepte şi toate judecăţile tale sunt adevăr.

28. Căci ai făcut judecată dreaptă în privinţa a tot ceea ce ai adus asupra noastră şi asupra cetăţii sfinte a părinţilor noştri, Ierusalímul, căci în adevăr şi dreptate ai adus toate acestea din cauza păcatelor noastre.

29. Căci noi am păcătuit şi am săvârşit nelegiuirea, ne-am îndepărtat de tine şi am rătăcit în toate: nu am ascultat de poruncile tale.

30. Nu am păzit şi nu am făcut după cum ne-ai poruncit, ca să ne fie bine.

31. Toate câte le-ai adus peste noi şi toate câte ni le-ai făcut, cu judecată dreaptă le-ai făcut.

32. Ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri nedrepţi, cei mai răi dintre răzvrătiţi, şi ale unui rege nelegiuit, cel mai rău de pe tot pământul.

33. Acum nu mai putem să deschidem gura; ruşine şi ocară s-a făcut pentru slujitorii tăi, pentru cei care te cinstesc.

34. Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, şi nu rupe alianţa ta!

35. Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abrahám, cel iubit de tine, de dragul lui Isáac, slujitorul tău, şi lui Israél, sfântul tău,

36. cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a lungul ţărmului mării!

37. Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre.

38. Căci în acest moment nu este principe, nici profet şi nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă,nici [jertfă de] tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta şi să aflăm îndurare.

39. Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umil de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi ca o mie de miei graşi!

40. Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine.

41. Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine,

42. ci fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale!

43. Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!

44. Să fie făcuţi de ocară toţi cei care fac rele împotriva slujitorilor tăi şi să fie acoperiţi de ruşine cu toată puterea şi stăpânirea, iar tăria lor să fie zdrobită!

45. Să ştie că numai tu eşti Domnul Dumnezeu şi eşti preamărit de toată lumea.

46. Slujitorii regelui care i-au aruncat nu încetau să încălzească cuptorul cu naftă şi smoală, câlţi şi vreascuri.

47. Flacăra se înălţa deasupra cuptorului patruzeci şi nouă de cóţi.

48. Ieşind, i-a ars pe aceia dintre caldéi pe care i-a găsit lângă cuptor.

49. Îngerul Domnului, care coborâse la cei care erau împreună cu Azaría în cuptor, a îndepărtat flacăra focului din cuptor.

50. A făcut mijlocul cuptorului ca o adiere de vânt proaspăt; focul nu i-a atins deloc, nu i-a chinuit şi nici nu i-a făcut să sufere.

51. Atunci, cei trei, într-un singur glas, au înălţat imnuri, l-au preamărit şi l-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, spunând:

52. Binecuvântat eşti tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, vrednic de laudă şi preamărit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci!

53. Binecuvântat eşti în templul sfânt al gloriei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci!

54. Binecuvântat eşti pe tronul domniei tale, vrednic de laudă şi preamărit în veci!

55. Binecuvântat eşti tu, care pătrunzi abisurile şi stai peste heruvimi, vrednic de laudă şi preamărit în veci!

56. Binecuvântat eşti pe firmamentul [cerului], vrednic de laudă şi preamărit în veci!

57. Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

58. Binecuvântaţi-l, ceruri, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

59. Binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

60. Binecuvântaţi-l, ape toate de deasupra cerului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

61. Binecuvântaţi-l, toate puterile, pe Domnul,

61. lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

62. Binecuvântaţi-l, soare şi lună pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

63. Binecuvântaţi-l, stele ale cerului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

64. Binecuvântaţi-l, toate ploile şi roua, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

65. Binecuvântaţi-l, toate vânturile, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

66. Binecuvântaţi-l, foc şi căldură, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

67. Binecuvântaţi-l, frig şi arşiţă, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

68. Binecuvântaţi, rouă şi brumă, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

69. Binecuvântaţi-l, ger şi îngheţ, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

70. Binecuvântaţi-l, gheţuri şi zăpezi, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

71. Binecuvântaţi-l, nopţi şi zile, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

72. Binecuvântaţi-l, lumină şi întuneric, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

73. Binecuvântaţi-l, fulgere şi nori, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

74. Să-l binecuvânteze pământul pe Domnul, să-l laude şi să-l preamărească în veci!

75. Binecuvântaţi-l, munţi şi dealuri, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

76. Binecuvântaţi-l, tot ce răsare pe pământ, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

77. Binecuvântaţi-l, mări şi râuri, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

78. Binecuvântaţi-l, izvoare, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

79. Binecuvântaţi-l, peşti şi tot ce se mişcă în ape, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

80. Binecuvântaţi-l, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

81. Binecuvântaţi-l, toate fiarele şi animalele, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

82. Binecuvântaţi-l, fii ai oamenilor, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

83. Binecuvântaţi-l, Israél, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

84. Binecuvântaţi-l, preoţi ai Domnului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

85. Binecuvântaţi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

86. Binecuvântaţi-l, duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

87. Binecuvântaţi-l, sfinţi şi umili cu inima, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!

88. Binecuvântaţi-l, Ananía, Azaría şi Misaél, pe Domnul, lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci, pentru că ne-a salvat din locuinţa morţilor şi din mâna morţii ne-a mântuit, ne-a eliberat din mijlocul cuptorului aprins de flăcări, din mijlocul focului ne-a eliberat.

89. Mărturisiţi-l pe Domnul, pentru că este bun, veşnică este îndurarea lui!

90. Lăudaţi-l, toţi cei care vă temeţi de Domnul, pe Dumnezeul dumnezeilor, lăudaţi-l şi mărturisiţi că veşnică este îndurarea lui!

91. (24) Atunci, Nabucodonosór, regele, a rămas uimit, s-a ridicat în grabă şi le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legaţi în mijlocul cuptorului?”. Ei au luat cuvântul şi au spus: „Sigur, rege!”.

92. (25) El a luat cuvântul şi a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegaţi, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfăţişarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”.

93. (26) Apoi, Nabucodonosór s-a apropiat de gura cuptorului aprins, a luat cuvântul şi a zis: „Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt: ieşiţi şi veniţi!”. Atunci, Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo au ieşit din mijlocul focului.

94. (27) S-au adunat satrapii, prefecţii şi guvernatorii şi sfetnicii regelui şi i-au văzut pe oamenii aceştia: focul nu avusese putere asupra trupurilor lor, părul capului lor nu se pârlise, pantalonii lor nu se modificaseră şi miros de foc nu ieşea din ei.

95. (28) Nabucodonosór a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo, care l-a trimis pe îngerul său şi i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, şi-au dat mai degrabă trupurile [la moarte] decât să slujească şi să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor.

96. (29) Iată, eu dau poruncă potrivit căreia toate popoarele, neamurile şi limbile care ar vorbi rău împotriva Dumnezeului lui Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo să fie făcuţi bucăţi şi casele lor să devină un morman [de ruine], pentru că nu este un alt Dumnezeu care să poată elibera în felul acesta”.

97. (30) Apoi, regele i-a făcut pe Șadrác, Méşac şi Abéd-Négo să aibă succes în provincia Babilón.

98. (31) „Nabucodonosór, regele, către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc în toată ţara: să aveţi multă pace!

99. (32) Mi-a plăcut să vă fac cunoscute semnele şi minunile pe care Dumnezeul cel Preaînalt le-a făcut faţă de mine.

100. (33) Cât de mari sunt semnele sale şi cât de puternice sunt minunile lui! Domnia lui este o domnie veşnică şi stăpânirea lui este din generaţie în generaţie.





“A cada vitória sobre o pecado corresponde um grau de glória eterna”. São Padre Pio de Pietrelcina